Anul lui Luchian a fost cucerit de Grigorescu/ de Remus Andrei Ion

Cea mai mare realizare a pieței de artă în 2011 este creșterea de cotă a lui Ion Țuculescu. La 50 de ani de la moartea artistului-medic, când mai nimeni nu s-a gândit să readucă în actualitate modernitatea operei sale, când prea puțin s-a comentat șansa ca Țuculescu să fie preluat de piața mare de artă, cota artistului a crescut spectaculos și a avut câteva achiziții de vârf.

Pe 16 decembrie, totul a mers perfect pentru posteritatea lui Țuculescu: trei uleiuri s-au adjudecat cu mult peste prețurile de pornire, cu 32.000, 72.500, respectiv 100.000 de euro. Iar colecționarii au avut de ales între picturi din perioade diferite ale artistului. Sigur, rămâne în istoria pieței și în memoria colecționarilor marea pictură expusă și nelicitată acum câțiva ani la Pogany, “Dramă folclorică”. Evaluarea era de 550.000-600.000 de euro, dar prețul de pornire a fost de doar 300.000 de euro. Cam aceasta ar merita să fie cota lui Țuculescu odată intrat pe piața internațională de artă. Dar istoria este altfel, în anii 1998 și 1999 s-a cumpărat doar câte o pictură a lui Țuculescu, iar acum, într-un clasament general al vânzărilor, artistul rămâne abia pe locul zece, cu 100.000 de euro, preț de ajudecare pentru “Noapte de Ștefănești” (după un an în care i s-au cumpărat fix zece picturi). Prețul maxim oferit pentru Țuculescu a crescut de la 80.000 la 100.000 de euro în doar 24 de luni.

Dar nu Țuculescu a fost răsfățatul colecționarilor în acest an, ci Ștefan Luchian pentru prima jumătate de an, apoi Nicolae Grigorescu. În ianuarie se vindea cea de-a zecea pictură a lui Luchian apărută la o licitație de artă: “Peisaj de iarnă”, cu 45.000 de euro. Au urmat, “Casă oltenească”, o miniatură, și “În atelier”, o lucrare cu o compoziție ambițioasă. Totul s-a schimbat însă când a apărut pe piață o pictură cu istoric de colecționar și de expoziții: “Maci”. Atunci, prețul s-a ridicat până la 132.000 de euro, iar peste câteva săptămâni, vârful de cotă al artistului a ajuns la 140.000 de euro pentru “Garoafe”. Avem astfel, din partea lui Luchian, cele mai scumpe flori de pe piața de artă, chiar dacă din atelierul pictorului au ieșit și opere mai importante, mai elaborate artistic…

2010 părea să fie anul de glorie al lui Luchian, așa cum în anii trecuți au fost “răsfățați” alți artiști, Tonitza în 2009, Pallady în 2007, Petrașcu și Mutzner în 2006. Piața a fost deturantă de liderul pierdut, de “maestrul maeștrilor”, de “pictorul național”, Nicolae Grigorescu. Prima pictură a lui Grigorescu s-a vândut anul trecut abia pe 18 iulie. De atunci au fost oferte în salturi, de la “cel mai mare” tablou Grigorescu scos la licitație, “Car cu boi”, la un “Studiu de nud”, lucrare timpurie, cu semnătura de culoare brună și nu roșie, expusă la retrospectiva din ’57 și preluată de Remus Niculescu în catalogul său. Nudul a fost cumpărat cu 75.000 de euro. “Carul cu boi”, cu 155.000 de euro. Au urmat apoi “Panseluțele”, cu 115.000 euro și “Păstorița”, cumpărată cu 175.000 de euro plus taxe. Iar colecțioanrii vor fi provocați din nou cu “cel mai mare” tablou Grigorescu, în martie, când va fi licitată o pictură elaborată, o construcție peisagistică amplă, fără “model” care să pozeze în cadru, fără care cu boi, un simplu “Peisaj la marginea pădurii”. Acum, cumpărătorii de Grigorescu pot alege să achiziționeze picturi la suprafață, să-l aibă pe “cel mai mare” sau să compare performanțele artistice ale maestrului și să cumpere de fapt CE LE PLACE.

În 2010, cel mai vândut dintre artiștii de top este Petrașcu, cu 15 picturi adjudecate. În cazul său, nu prețurile, ci calitatea operelor este importantă, de la “Casa atelier de la Târgoviște”, lucrarea cu nuanțe autobiografice, la “Privind gravuri” ori “Case la Chioggia”, care păstrează cota artistului în jurul sumei de 50.000 de euro pentru operele de impact. Vârful de cotă rămâne cel din 2008, când “Toledo – Podul Alcantara” s-a cumpărat cu peste 70.000 de euro plus taxe.

Tonitza, după succesele în serie din 2009, încheie 2010 cu reușita de fi vândut și el un “cel mai mare tablou”. “Golgota”, prezentat de organizatorii licitațiilor ca fiind o capodoperă. S-a cumpărat cu 125.000 de euro, peste seria de portrete din anii trecuți: “Fata în roz”, “Mica tătăroaică”, “Spaniola”…

Ce a făcut Pallady? S-a impus prin naturi statice. Cu crizanteme galbene, cu trandafiri și mere, cu portocală, cu narghilea. Plus câteva personaje feminine. I s-au cumpărat nouă picturi, ultima, cu 67.500 de euro, “Natură statică cu crizanteme galbene”.

O menționare aparte pentru ideea Goldart de a-și prezenta vânzările preferate, nu tocmai cele mai scumpe, nu chiar “vedetele” atât de căutate de investitorii crizei. Mai precis, este vorba de sculpturi de Mircea Roman, Aurel Vlad și Alexandru Ghilduș, de picturi semnate Petre Velicu, Dorel Zaica, Dan Hatmanu. Acești artiști sunt printre vedetele zilelor noastre și deschid pagina de internet a casei de licitații.

artalicitat.blogspot.com