Anul luxului în țara săracilor

Nu mă cheamă Liliane Bettencourt, nu am moștenit un lanț de magazine de lux și nici nu mi-am deschis măcar un chioșc la parterul blocului. Nu posed nici măcar o casă sau o mașină. Pe ultimele două mi le-aș dori, iar celelalte poate mi-ar face cu ochiul dacă timpurile ar fi altele. Mai ales lanțul de magazine de lux. Ar fi ca un tort cu multe cireșe.

Acum însă, pe toate cele trei – imperiul în domeniul cosmeticelor, magazinele de lux și chioșcul – le văd doar ca un motiv de griji, griji și alte griji. Consumul a scăzut, scade și nu se știe dacă sau cât va mai scădea.

Cum știu asta? Toți executivii o spun, mai voalat sau mai puțin voalat și toate coșurile o arată atunci când merg la cumpărături sau când merg să iau pulsul pieței.

Și totuși, chiar în aceste condiții au existat “nebuni” care au “călcat în picioare” prudența mea și bine au făcut.

La deschiderea primelor magazinele H&M mii de oameni s-au așezat la coadă. “Nu am mai văzut așa ceva de pe vremea cealaltă când stăteam la coadă la ulei sau la zahăr. Și cică nu are lumea bani”, constata o pensionară care se așezase la coadă pentru un nepot care nu ajunsese la timp.

Și H&M este încă în liga mică. Anul acesta au venit și jucătorii din liga mare, Burberry și Valentino, unde prețurile sar bine de 2.000 de euro. De ce vin? Să plimbe luxul pe la nasul săracilor Europei, m-am întrebat eu. Ei bine, nu. În vremuri când totul scade, luxul devine mai strălucitor.

Și atunci, să vină și Chanel și Alexander McQueen pentru că de SH (second-hand) și de Esprit ne-am săturat. (Esprit a închis în acest an toate magazinele de pe piața locală, ieșind astfel din România, după ce vânzările au scăzut puternic.) Până vin, ne mulțumim cu Zara și H&M.

Cristina Roșca este redactor ZF / companii