Anul Regal/ de Ziarul de duminică

Daniel Șandru, Alexandru Muraru, editori

Anul Regal

Jurnalul Jubileului de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României

Editura Adenium

Vineri, 6 mai 2016, în Foaierul Sălii de Concerte Radio România, în prezența Altețelor Lor Regale Principele Radu, Principesa Elena și Principesa Maria, precum și a ES dlui Alexander Philips Nixon, Editura Adenium a lansat volumul „Anul Regal: jurnalul Jubileului de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României”, în contextul Sărbătorii Coroanei Române la 150 de ani. Volumul a apărut sub îngrijirea profesorilor ieșeni Daniel Șandru și Alexandru Muraru, și este prefațat de ASR Principele Radu al României.

„Când Principele Carol pășea, în 1866, pe pământul uneia dintre cele mai tinere și  mai marginale țări ale Europei – scriu autorii în Cuvântul înainte –, probabil că nu  avea să-și imagineze că urmașii săi și ai supușilor săi vor celebra peste 150 de ani un an special dedicat națiunii, Dinastiei și moștenirii sale colosale. Jurământul său, citit astăzi, îți dă fiori și îți arată dimensiunea, viziunea, inspirația, cutezanța unor generații de lideri regali care au construit aproape de la zero un popor și o națiune. Cuvintele sale, puse astăzi în lumina timpului istoric, dau măsura nevoii noastre de regalitate, atunci și acum: «Ales de națiune Principe al României, am părăsit fără ezitare patria și familia pentru a răspunde apelului acestui popor care mi-a încredințat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu am devenit român. Acceptarea plebiscitului îmi impune, știu, mari datorii. Sper că îmi va fi dat să le duc până la capăt. Vă aduc o inimă credincioasă, intenții curate, o voință fermă de a face bine, un devotament fără limite către noua mea patrie și un respect neclintit față de legi, pe care mi l-au dat strămoșii mei. Cetățean astăzi, mâine, dacă va trebui, soldat, voi împărți cu voi soarta cea bună, ca și pe cea rea».

Această carte deschide din punct de vedere publicistic Anul Regal, când se împlinește un secol și jumătate de la fondarea Casei Regale și a statului român modern, anul care marchează întemeierea Dinastiei Regale și instituirea primei Constituții moderne a statului român. Este primul volum dedicat Regalității în 2016, prima lucrare despre semnificațiile Jubileului celor 150 de ani pe care Familia Regală și România îi serbează cu onoare și demnitate, în orizontul unor generații pentru care destinul european al țării și al Casei Regale este un dat care a învins războaie, crize și crime politice, trădări, două conflagrații mondiale, două totalitarisme, o dictatură de o jumătate de secol, o tranziție dureroasă și numeroase dezamăgiri și deziluzii. În lumina istoriei și a atâtor avalanșe politice și tragedii naționale, acest Jubileu este o imensă victorie a Coroanei și a întregii Românii.

Anul Regal nu este doar o sărbătoare a istoricilor, care să fie dedicată doar elitelor și în nici un caz nu reprezintă doar o glorificare a trecutului. Independența, întemeierea Regatului, Marea Unire, modernizarea și dezvoltarea țării, salvarea statului – toate acestea poartă Coroana ca simbol făuritor, iar Anul Regal le pune în centrul societății și în lumina reflectorului public. Regalitatea se împlinește prin spiritul națiunii, iar dimensiunea sa națională și comunitară pornește de la moștenirea sa. Așa cum spunea Regele Mihai, regalitatea «garantează mândria, identitatea, continuitatea și tradițiile». Anul acesta, România trăiește șansa unei  retrospective vii, de anvergură, plină de semnificații și simboluri, alături de o Familie Regală înconjurată de români, respectată de elite în interiorul și în afara țării, activă, un caz unic în Uniunea Europeană de astăzi. Anul Regal reprezintă o sumă de semnificații de o inestimabilă valoare, pentru care țara, națiunea, familia capătă simbolul de borne istorice.

Această inițiativă editorială deschide un an plin de evenimente, care vor marca numeroase date și împliniri istorice. Darul Jubileului Regal este de a întări și marca mai bine punțile dintre Coroană și societate, dintre elite și instituții, punând în valoare întreaga pleiadă de făuriri împlinite într-un secol și jumătate. Peste tot în lume, fie că vorbim despre monarhii în funcțiune sau despre republici, jubileele nu țin cont de forma de guvernământ, de simpatiile noastre politice sau doctrinare. Ele sunt un instrument statal și identitar neprețuit din punct de vedere istoric, educațional și simbolic, pentru a le arăta generațiilor prezente și viitoare lucrurile bune, valorile, căile și faptele națiunii. Jubileele întăresc și încurajează patriotismul onest și decent, celebrează memoria și trecutul țării sau destinul marilor oameni de stat și aduc în lumina publicului gradul prețuirii și valorizării de care se bucură.

Regina Maria a României scria, acum mai bine de 100 de ani: «viața e atât de  ocupată, anii se scurtează și sunt atâtea de făcut, atâtea de trăit, atâtea de gândit. Dar e o mare bucurie să privesc înapoi și să-mi amintesc, iar acum, uitându-mă în urmă, tot ce e rău și crud se îndulcește, iar ce era frumos și fericit își păstrează aura luminoasă». Volumul care se deschide cititorului astăzi are datoria de a fi un modest îndemn la retrospectiva Jubileului Regal, la ceea ce a adus bun și drept Monarhia în România, fără a exagera sau patetiza trecutul nostru regal. România a trăit, din 1866 până în 1947, cu fapte mărețe și împliniri, cu bucurii și tragedii, istoria unui parcurs european. Până la năvala comunismului, nici un jubileu nu a făcut mai mult decât să le arate contemporanilor moștenirea Coroanei în devenirea și continuitatea Statului, a Societății și a Națiunii.

România nu a avut șansa de a sărbători acasă Jubileul Regal de 100 de ani. Pentru că atunci, în 1966, țara trăia anii negri ai furiei unei dictaturi ce se așternuse peste jumătate de continent și peste multe părți din lume. Aflată în pribegie, Familia Regală a avut mereu speranța că istoria, Europa, țara și lumea își vor reveni în fire. Anul Regal este și o reparație istorică, o aducere aminte a celor care nu mai sunt și care nu au avut șansa de a privi arcul peste timp creat în 150 de ani. Datoria noastră este și aceea de a cinsti memoria lor, punându-i alături pe Regi, Regine, chipuri mărețe, eroi sau oameni simpli, de ieri sau de astăzi, în aceeași fotografie, dăltuită de timp și așezată sub simbolul național și destinal al Coroanei Regale. De la Carol I la Mihai I, de la Regina Elisabeta la Principesa Margareta, de la românii care au votat la plebiscitul din 1866 până la studenții care au fost arestați la 8 noiembrie 1945, de la cei care au luptat în războaiele pentru reîntregire până la tinerii care au pierit pentru libertate în 1989, visul unei Românii europene și demne a fost întotdeauna un real deziderat regal. Astăzi, peste toate momentele istoriei, el se așază într-un testament al națiunii pe care Regele Mihai îl enunța recent: «Răbdarea poate fi uneori o armă împotriva destinului istoric. Așteptarea și  credința. Iubirea și simțul datoriei»”.

Volumul are trei părți. Prima parte, „Prolegomene la o sărbătoare istorică” se constituite din mărturii discursive ce formează o pecete a timpului, date fiind prezența textului semnat de Regina Elisabeta a României, de cea a omagiului adus la Londra Majestății Sale Regele Mihai I de Sir Gavyn Arthur, al 675-lea Lord Primar al Capitalei britanice, precum și de cea a fragmentelor din discursurile susținute în ultimul sfert de veac de Majestatea Sa. Cea de-a doua parte a cărții reunește, sub titlul „Calendarul unui Jubileu. 150 de ani de istorie românească: personalități și date regale”, contribuții ale unor istorici, juriști, politologi și jurnaliști preocupați să marcheze permanența prezenței Monarhiei Române în spațiul public românesc. Ei sunt: Mihai Firică, Liviu Brătescu, Silvia Bocancea, Daniel Citirigă, Alina Hurubean, Gabriel Badea-Păun, Tudor Vișan-Miu, Simona Preda, Emil Simiu, Tudor Vișan-Miu, Mioara Anton, Cosmin Popa), Ioan-Luca Vlad, Tudor Curtifan, Vlad Badea, Doru Tompea, Andrei Giurgia. Eseurile și studiile reunite în cea de-a treia parte, „Continuitatea monarhică. Repere istorice și provocări instituționale”, pun în discuție statutul Monarhiei Române, astăzi și în viitor: Sorin Bocancea, Lucian Dîrdală, Cristian Bocancea, Claudiu Pădurean, Nicolae Drăgușin, Alexandru Muraru, Filip-Lucian Iorga, Vlad Badea,  Ioan-Luca Vlad, Sandra Gătejeanu Gheorghe, Alexandru Muraru, Daniel Șandru.