Arctofilia frizează nebunia/ de Daniel Nicolescu

Figurile de pluș, mai jucării sau mai serioase, par că i-au
smintit de-a binelea pe colecționari și sunt pe cale să ia și
mințile comentatorilor. Dacă privesc rezultatele celei mai cu ștaif
licitații de la noi din ultima vreme (Artmark, “Impresionism și
Postimpresionism românesc”, 30 septembrie 2010, Opera Națională) în
comparație cu acelea anunțate pentru licitația cu piese Steiff de
la Christie’s (sala South Kensington, Londra), mă apucă râsul. Asta
după ce, în prealabil, am fost zguduit de o severă criză de
plâns.

Iată cum stau lucrurile. La noi, recordurile licitației
impresioniste, în afara celui cunoscut și mult trâmbițat (“Carul cu
boi” al lui Grigorescu), au fost, pentru locurile 2 și 3,
următoarele: Francisc Șirato, “Lila în galben”,
50.000 de euro și,
respectiv, Nicolae Dărăscu, “Natură statică cu bujori și cărți”,
42.000 de euro. Adunate, dau
92.000 de euro. Rețineți suma!
Zburăm acum la Londra, la licitația Christie’s amintită.
Recent a avut loc aici cel mai delirant și amplu eveniment de tip
auction pentru… arctofili din ultima vreme. (Pentru cei ce nu
știu, arctofilii sunt colecționarii de ursuleți de pluș.) Nu știu
încă rezultatele vânzărilor (o să vă țin la curent), însă cunosc
câteva dintre estimările care au fost făcute pentru unele dintre
cele 1.300 de piese care au intrat în licitație. E vorba despre o
singură colecție, adunată cu trudă, de care a consimțit să se
despartă un cuplu de colecționari americani excentrici (care au
dorit să-și păstreze anonimatul). Turma de animăluțe la care ne
referim adună jucării de pluș (1.300, după cum spuneam) concepute
și confecționate de celebra marcă germană Steiff între 1890 și
1970. Starea de conservare a obiectelor este, potrivit experților
casei Christie’s, excepțională (“Majoritatea obiectelor sunt vechi
de 50, 80, 100 de ani, uneori chiar mai mult. Cu toate acestea, par
că au fost fabricate ieri”, declara consultantul casei, Daniel
Andrews.)
Casa Steiff își are originea în gestul, datând din 1879, al
Margaretei Steiff, care, țintuită fiind de poliomielită într-un
scaun cu rotile, s-a apucat să confecționeze, de dragul
prietenilor, mici animale umplute cu reziduuri textile provenite
din uzina unchiului ei. Nepotul Margaretei, Richard, a convins-o,
în 1902, să creeze, în întreprinderea familială, un urs unisex de
mohair. Cinci ani mai târziu, producția de plurși (o prescurtare ad
hoc de la urși de pluș) depășea milionul de exemplare. Considerate
adevărate Rolls Royce-uri ale jucăriilor de pluș, produsele Steiff
au devenit și un simbol al epocii când Germania domnea peste
industria mondială a jucăriilor.
Vânzarea Christie’s are piese pentru toate buzunarele. De la
micuții căței din anii 50, estimați la circa 600 de euro, până la
piesa de rezistență a licitației (vezi foto), ursul bicolor
“Arlechin” din mohair, care are un preț de pornire de 91.800 de
euro (sic!). Care vasăzică, doar cu 200 de euro mai puțin decât
Șirato Ă Dărăscu. Pas de mai pricepe ceva!
Ca să nu mai spunem că lucrurile s-ar putea s-o ia și mai rău
razna, câtă vreme recordul de vânzare în materie este de 126.000 de
euro (echivalent), sumă pentru care a fost adjudecată o “teddy
girl” de pluș în 1994, tot la Christie’s.