Arcul BNR si tinta de inflatie miscatoare

Incertitudinile anului 2005 au pus BNR in situatia de a alerga dupa o tinta de inflatie miscatoare. Si oricat a incercat sa si-o apropie, a sfarsit prin a o rata, chiar in anul in care a riscat un pariu de credibilitate cu publicul.

Socul introducerii cotei de 16%, socul ulterior al majorarilor de accize si preturi administrate din aprilie, socul scumpirii petrolului, toate au facut ca BNR sa contabilizeze in toamna mai multe motive pentru a rata tinta decat pentru a o atinge.

Si astfel guvernatorul Isarescu s-a vazut nevoit sa contabilizeze o abatere substantiala de la strategia economica stabilita in 2000 de premierul Isarescu, dupa trei ani la rand in care urmase cu succes proiectia initiala de scadere a inflatiei.

Socoteala a fost insa data peste cap in 2005. In loc de o inflatie de 7%, anul s-a incheiat cu o rata de 8,6%. Chiar daca la jumatatea anului tinta a fost mutata “mai la dreapta”, pana la 7,5%, marja de +/- un punct procentual s-a dovedit prea ingusta pentru arcul slabit din mainile BNR. Perspectivele pentru 2006 sunt chiar mai intunecate: fata de proiectia de 4% facuta in 2000, inflatia ar putea depasi anul acesta chiar nivelul de 6%, care reprezinta ultima prognoza oficiala a bancii centrale. In aceste conditii, traiectoria inflatiei se cere redesenata complet pentru anii urmatori, fiind din ce in ce mai putin probabil ca in 2008 sa poata fi atins un nivel de 2-3% – comparabil cu ratele de inflatie din tarile membre ale Uniunii Europene.

Cat despre strategia de tintire directa a inflatiei, lansata pe 15 august dupa mai multe ezitari, instrumentarul monetar a ajuns sa fie sufocat de nenumarate riscuri si incertitudini enuntate chiar de banca centrala. Asa se face ca in octombrie FMI compatimea BNR pentru lupta inegala cu preturile si cu incertitudinile induse tocmai de Executiv.

Fara un calendar al majorarilor de preturi administrate, fara o strategie fiscala din partea Guvernului, BNR a ramas sa urmareasca o tinta din ce in ce mai nebuloasa.

Victima colaterala in batalia pierduta cu inflatia au fost dobanzile pasive, care au alunecat repede in teritoriul ratelor real negative, fara macar sa mai inregistreze oscilatiile din anii trecuti. Inclusiv dobanda de referinta a BNR, calculata ca medie ponderata a dobanzilor de pe piata monetara, a intrat sub curba inflatiei.

In perioada 2001-2004, rata inflatiei se “impletea” cu rata medie a dobanzii la depozitele la termen, in conditiile in care in Polonia anilor 1997-2000 dobanzile pastrau un avans de cel putin cinci puncte procentuale peste inflatie. In 2005, dobanzile au capitulat cu totul, din cauza obiectivului contradictoriu al BNR de a nu stimula intrari de capitaluri speculative.

Ramane de vazut pentru cata vreme, de vreme ce perspectivele de scadere in continuare a inflatiei nu sunt incurajatoare. Inca de la jumatatea lui 2005, consumul a devenit o varianta mult mai tentanta decat economisirea, iar o astfel de situatie este cu greu sustenabila cat timp rata economisirii tinde sa scada spre 10% din PIB, adica jumatate din nivelul intalnit in Europa Centrala.

* Razvan Voican este redactor-sef adjunct la Ziarul Financiar