Are Romania strategie fiscala?

Ministrul Mihai Tanasescu a anuntat in sfarsit investitorii straini care este strategia fiscala a Romaniei pana in anul 2007, astfel ca acestia vor sti cum sa isi faca planurile de afaceri in urmatorii trei ani. Din pacate, ministrul finantelor ne-a obisnuit sa faca multe declaratii care nu se concretizeaza. Pentru ca o strategie fiscala sa fie credibila, aceasta trebuie sa imbrace forma unui document oficial, acceptat de forul legiuitor din Romania. Pana in prezent aceasta strategie nu a fost insusita de Parlament si nici opozitia nu si-a exprimat opinia. Daca in decembrie 2004 opozitia castiga alegerile ce se intampla cu aceasta strategie?

Intrebarea legitima este daca aceasta strategie este insusita si de Comisia Europeana si daca este in concordanta cu angajamentele Romaniei in procesul de integrare. Intrucat negocierile privind fiscalitatea au fost inchise provizoriu, probabil ca strategia fiscala a Romaniei se bazeaza pe cerintele rezultate din negocierile cu Uniunea Europeana. In caz contrar, inseamna ca nu vom incheia negocierile de aderare pana in 2007. Analizand informatiile facute publice de ministrul finantelor putem sa remarcam faptul ca acestea sunt concrete numai in ce priveste majorarea impozitelor, promisiunile de reducere fiind nu numai incerte, ci si imprecis formulate.

In primul rand, propunerea privind cota unica de impozitare nu se regaseste in proiectul de lege supus dezbaterii parlamentare (se poate verifica pe web site-ul Camerei Deputatilor). Mai mult, principiul impozitarii progresive a fost inclus in codul fiscal sub denumirea generoasa de principiul echitatii (probabil echitatea socialista din constitutia comunista). Promisiunile de reducere a impozitului pe venit nu au nici o valoare atata timp cat efectele acestei reduceri nici macar nu au fost estimate. In realitate, premisele sunt de crestere a impozitarii persoanelor fizice, in principal prin majorarea cotei de impunere a dividendelor. In acest context, asa-zisa corelare a reducerii impozitului pe profit cu cresterea impozitului pe dividende ascunde de fapt majorarea impozitarii afacerilor.

In al doilea rand, preconizata reducere a impozitului pe profit este mult mai mica decat majorarea impozitului pe dividende. Intr-adevar, reducerea de 5% a impozitului pe profit (de la 25% la 20%) corelata cu cresterea impozitului pe dividende la 15% (de la 5% in cazul distribuirii catre persoanele fizice si 10% in cazul distribuirii catre persoanele juridice) corespunde unei cresteri a impozitarii de 3% in cazul persoanelor juridice si de 7% in cazul persoanelor fizice. Aceasta crestere este si mai vizibila in cazul microantreprinderilor, care in prezent pot ajunge la o cota minima de impunere a dividendelor de 7.5% (cazul prestarilor de servicii). In urma modificarilor propuse cota s-ar apropia de cota minima de impunere a veniturilor din salarii – 18%. Nu se spune nimic de globalizarea acestor venituri, insa sunt convins ca aceasta optiune este in continuare deschisa.

In ce priveste impozitele indirecte, strategia fiscala a fost stabilita deja prin negocierile cu Uniunea Europeana si inseamna cresterea nivelului accizelor la nivelul celor din Uniunea Europeana si un regim de TVA care presupune renuntarea la unele scutiri de TVA si chiar la cote reduse de TVA. Chiar daca ministrul finantelor promite reducerea cotei de TVA pentru alimente de baza si produse agricole, aceste masuri sunt incerte si cu aplicare limitata in timp. In acest context, as vrea sa precizez ca unele scutiri acordate de autoritati, cu scopul declarat de a incuraja productia interna au avut de fapt efecte contrare. Un singur exemplu este graitor: scutirea fara drept de deducere pentru tiparirea de carte. Efectul a fost ca tipografiile cu acest obiect de activitate au ramas fara clienti deoarece trebuiau sa absoarba pe costuri TVA-ul aferent importului de tehnologie sau aferent consumabilelor achizitionate de la intern, in timp ce competitorii externi au beneficiat la ei acasa de dreptul de a deduce acest TVA. Iata de ce cartile se tiparesc in Bulgaria, Ungaria si Moldova si nu in Romania!

Situatia cea mai incerta este in domeniul contributiilor sociale. Pana in 2007, ministrul finantelor promite ca vom avea aceeasi impozitare pe forta de munca ca in Uniunea Europeana. Oare asa va fi ???? Dar de ce nu putem sa avem acest nivel de impozitare in 2004? Ce ne impiedica sa fim competitivi si sa avem un nivel mai redus de impozitare? Un nivel al contributiilor sociale de 42-45% in 2007 comparat cu 49.5% in prezent nu reprezinta o aliniere la nivelul european mediu, ci la nivelul superior din aceste tari. Din pacate, aici nu exista nici o certitudine, iar intrebarile sunt extrem de numeroase:

– Contributiile la fondurile de pensii private si pensii ocupationale sunt incluse in nivelul estimat de 42-45%?

– Daca ne aliniem la legislatia europeana, urmeaza sa fie introduse plafoane minime si maxime pentru contributii in cazul asigurarilor de sanatate si asigurarilor sociale?

– Cum se vor repartiza cotele de contributii intre angajatori si salariati: 50%-50% cum este in multe tari europene sau inegal ca in Romania? Se va mentine nivelul contributiilor individuale de 17% sau va creste?

Atunci cand autoritatile vor putea raspunde la aceste intrebari, investitorii vor avea garantia ca acestea au o idee despre ce inseamna o strategie fiscala.

Este evident ca intocmirea unei strategii fiscale nu conditioneaza existenta unei economii functionale de piata, fiind doar o componenta a unei strategii economice coerente. Din pacate, activitatea guvernelor post-decembriste nu a demonstrat ca exista o strategie economica, nereusind sa ascunda nici macar o clipa faptul ca au actionat sub presiunea evenimentelor. Aceasta realitate nu poate fi contrazisa de documentele intitulate pompos strategii de dezvoltare, aderare s.am.d. si al caror continut ne aminteste prea bine de planurile cincinale ale PCR.