Arenofilia si jocurile diferentei specifice

Colectionarii sunt acea categorie de oameni care, fireste, colectioneaza tot felul de lucruri. Acestia pot colabora, adica pot gravita unul in jurul celuilalt sau unii catre altii, cedand cu usurinta si placere atractiei exercitate de orice alt individ care functioneaza dupa aceleasi criterii ca si ei. Un conlocutor care sa inteleaga perfect nevoia imperativa de a adauga colectiei acea (de fiecare data) ultima piesa lipsa, piesa perfecta etc., nu e putin lucru. Genul proxim ramanand constant (morbul colectionarii), variatiile pot aparea doar la nivel de diferenta specifica. Pentru ca (bizar lucru!) oamenii simt nevoia sa se uneasca, sa colectioneze impreuna obiectele colectiilor individuale, iar ceea ce-i leaga nu e intotdeauna lucrul cel mai evident. Colaborarile se coloreaza si se diversifica in functie de aceasta mare farsa numita diferenta specifica.

De exemplu, The Collector’s Connection, o grupare prestigioasa de colectionari, cunoaste doua tipuri de exceptii. Intamplator, ei sunt arenofili (sau colectionari de nisip) si, bineinteles, dornici sa colaboreze unul cu celalalt, sa discute pe forumuri si impartaseasca informatii. Printre ei exista si un colectionar de gesturi si miscari (nu i s-a inventat inca un nume sau nu-l cunosc eu), membru cu drepturi egale in gruparea cu pricina, dar si un colectionar (recognoscibil ca “elementul in raspar”) de nisip care, insa, graviteaza la cat mai mare distanta de restul grupului pentru ca el, de felul lui, nu crede in Collector’s Connection in special, si in nici fel de conexiune intre colectionari, in general. Adica este un colectionar izolat, iar singura sa legatura cu restul de indivizi care, intamplator, colectioneaza acelasi lucru ca si el, ramane insistenta acestora de a-l pastra in raza lor de (inter-)actiune, la margine, dar totusi inclus. Colectionarii nu se cunosc personal. Nu s-au vazut niciodata. Vorbesc, insa, zilnic si uneori chiar de cateva ori pe zi pe chat sau mail, schimba informatii despre oferte de nisip de California, se decid sa participe la licitatii si cumpara sau doar isi dau cu parerea. Se feresc pana si de telefon. Nu intr-un mod explicit, dar se feresc. Singurul care-i cunoaste pe toti si care este cunoscut de toata lumea (mai putin de cel izolat) este francezul Leon S. Colectionarul de gesturi si miscari. El trebuia sa-i cunoasca. Pe unii chiar ii colectioneaza, ma rog, gesturile lor. De exemplu, un tanar american de 17 ani apleaca intotdeauna capul in jos pe diagonala, cu o miscare in relanti, ori de cate ori e intrebat despre colectia sa. Ultima achizitie a fost excentrica pana si pentru el: gestul unui dansator de relaxare spontana a tuturor muschilor si de alunecare a corpului pana la o eventuala scurgere (stilizata deja) pe podea. De obicei se fereste de astfel de miscari elaborate. Printre dansatori se simte ca un copil in magazinul cu dulciuri sau cu jucarii. Orice ar alege va fi prea mult, il va intoxica, contamina, epuiza. Nici nu mai poate face o alegere. Acest gest, insa, parea dezarmant de neprogramat pentru un profesionist al miscarii. Lui Leon S. ii place sa repete de nenumarate ori gesturile achizitionate (de fapt intr-asta consta achizitionarea) si sa le distribuie cumva (si chiar sa le inmagazineze) in zone diferite ale corpului sau. Uneori face combinatii: miscarea dansatorului, de exemplu, initiata de un mic preludiu gestual abia perceptibil. Preluat de la o tanara femeie pe care a privit-o o data intr-un compartiment de tren. Aceasta si-a lasat capul usor pe spate, a intredeschis pleoapele, a respirat putin mai pronuntat, dar nu foarte vizibil, si din coltul gurii i s-a prelins un firicel slab de zambet si saliva. Leon surprinsese exact momentul in care femeia adormea. Cum spuneam, Leon i-a intalnit pe toti, mai putin pe colectionarul cel izolat, care nici macar nu se prezinta cand li se adreseaza. Dar prima intrebare pe care acesta o pune pe mail sau pe chat in rarele ocazii cand indrazneste sa-si fisureze putin barlogul (pe care Leon il imagineaza plin de nisipuri fine si colorate…) este “cum va numiti, va rog?”. Iar numele sunt multe si variate, in toate limbile pamantului si Leon este tot mai convins ca adevaratul hobby al acestui individ izolat trebuie sa fie colectionarea numelor proprii, pasiune pe care probabil ca nici el n-a constientizat-o pana la capat. Iar cand se intampla sa schimbe rarele informatii cu acesta, Leon este la fel de convins ca interlocutorul sau silentios isi plimba antebratul prin nisip rosiatic. Il ingroapa usor, apoi il dezvaluie la loc.