Arhitectura vinului

Daca se analizeaza pozitia centrala pe care vinul a ocupat-o in cadrul culturii occidentale timp de mii de ani, pare curios faptul ca nu a fost creat nici un tip specific de arhitectura legat de productia de vin. Este adevarat ca exista pivnite speciale in intreaga Europa unde este pastrat vinul, dar designul interior nu a avut niciodata nici un fel de importanta. Apoi, exista castelurile care sunt at=t de str=ns asociate cu vinul de cea mai buna calitate, insa si in acest caz arhitectura nu are dec=t o relatie marginala cu vinul: poate aparea de exemplu pe eticheta sticlelor.

Situatia este insa pe cale de a se schimba. Cei ce se ocupa de productia de vin incep sa realizeze ca, in cazul marketingului, cladirile pot avea o importanta la fel de mare ca aceea pe care o au, de secole, castelurile pentru imaginea productiei franceze de vinuri. #leadend#

Poate in mod surprinzator, nu californienii sau australienii au fost cei care au facut primele inovatii in acest domeniu, ci ungurii, relateaza Financial Times. Industria vinului de aici a trecut printr-o perioada mai dificila in timpul regimului comunist, iar pe masura ce companiile franceze si spaniole au inceput sa cumpere cele mai bune podgorii, companiile din cadrul acestei industrii au fost nevoite sa reinvigoreze si sa modernizeze procesul productiei de vin.

Arhitectul ales pentru vinaria Disznoko din renumita regiune Tokaj a fost Dezso Ekler. Conform planului acestuia, centrul cladirii, formata din galerii, in care se pastreaza vinul, este pivnita, unde aerul este plin de mirosul mucegaiului. Lumina slaba emana din surse aflate in spatele rafturilor cu sticle, fiind filtrata de lichidul auriu, vinul par=nd sa straluceasca si sa ilumineze cladirea. O impresie la fel remarcabila este conferita de structura, asemanatoare cu cea a unui templu, in care sunt adapostite tractoarele.

Cu mult mai rationala, dar la fel de confortabila, este vinaria Dominus din California, a carei arhitectura a fost creata de Herzog si De Meuron, arhitectii elvetieni care au conceput galeria Tate Modern din Londra.

Peretii lungi le-au oferit arhitectilor ocazia de a se juca cu suprafetele. Cladirea pare sa creasca, sa se dezvolte din locatia in care se afla, omagiind pam=ntul dur si fructele sale dulci. Pe masura ce rocile devin mai mari catre capatul de sus al peretilor, distantele dintre acestea devin mai mari la r=ndul lor, lumina patrunz=nd cu o putere sporita. Efectul este dublu: acela de a proteja, dar si de a profita de soarele puternic din California.

Mult mai rafinata, dar mai putin impresionanta, este vinaria recent creata de Rafael Moneo in Navarre, Spania. Moneo, unul dintre cei mai mari arhitecti contemporani, a incercat sa integreze structura stralucitoare intr-un context istoric format dintr-o cladire veche, un turn si o capela. Acesta a creat o legatura intre structurile existente si noua plantatie de vie.

In Spania, Jesus Manzanares si-a facut o adevarata cariera din designul destinat vinariilor. Arhitectura sa are un caracter mai degraba comercial. Astfel, evit=nd modernitatea lui Moneo sau Herzog, acesta creeaza cladiri indraznete, care sa ilustreze modernitatea productiei contemporane de vin din Spania.

Dincolo de aceste diferente de viziune, ceea ce este clar este ca pe masura ce piata vinului devine o piata din ce in ce mai competitiva, diferentele create de arhitectura devin o parte vitala a programului de marketing. Cel mai recent exemplu este designul creat de Frank O. Gehry pentru vinaria Le Clos Jordan de l=nga Ontario. Astfel, designul scoate in evidenta toate fazele productiei vinului, procesul de productie insusi devenind un adevarat muzeu intr-o era post-industriala.