Versiunea completă
Politică

Armata de funcționari din instituțiile publice „joacă“ pe o piață a corupției de 2 mld. euro/an

Guvernul Ponta a schimbat de la venirea la guvernare 500 de înalți demnitari, care la rândul lor au venit cu „aparatul propriu“, o mișcare prin care în administrația centrală și locală s-a produs o rocadă de circa 2.000 de oameni, potrivit estimărilor ZF făcute pe baza informațiilor disponibile. La fel se întâmpla și înainte pe vremea guvernelor Boc, Tăriceanu sau Năstase.

Gabriel Razi · 22 octombrie 2012 · 8 min de citit

Pe rând, noua putere a schimbat secretari de stat și subsecretari de stat din ministere, dar grosul mutărilor a avut loc în instituțiile, “autoritățile” și agențiile subor­do­nate ministerelor.

Au cedat fotoliile de directori șefii unor instituții precum Secretariatul General al Guvernului, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională de Cadastru sau Administrația Fondului de Mediu. La prima vedere, multe din aceste “fotolii” nu au o mare miză financiară în condițiile în care la vedere salariile unor astfel de șefi nu depășesc în cele mai multe cazuri 1.000 euro/lună.

Dar candidații pentru astfel de poziții așteaptă ani la rând în “măruntaiele” partidelor politice pentru a putea aspira la un astfel de post.

Care sunt însă motivele reale ale goanei după funcții la vârful administrației publice?

La mijloc este o “piață a corupției” evaluată între 2 și 4 miliarde de euro pe an, spune Adrian Moraru, director adjunct al Institutului pentru Politici Publice (IPP), un ONG care militează pentru creșterea calității politicilor publice din România.

“În primul rând este vorba despre salariu, al cărui nivel este de cele mai multe ori de luat în seamă, iar în al doilea rând este vorba despre corupție. Ca director al unei instituții de stat este bine să fii prin preajmă când vine vorba de gestionarea fondurilor din bugetul de stat și a celor europene.”

Mai mult, el adaugă că o altă motivație a celor care se luptă pentru “fotoliile” din agenții și ministere este interacțiunea directă cu publicul sau cu mediul de business. El subliniază că aproximativ 20% din cheltuielile instituțiilor statului s-ar reduce dacă înalții funcționari nu ar mai umfla prețul achizițiilor publice.

Una dintre principalele categorii de bunuri și servicii achiziționate de funcționari la prețuri duble sau triple sunt furniturile și produsele de birotică și papetărie.

“Analizele noastre arată că în cazul achizițiilor publice standardizabile factorul de multiplicare a prețului poate fi de la simplu la dublu, dar sunt și cazuri în care prețurile pot fi și de cinci ori mai mari decât cele rezonabile. Am calculat că readucerea prețurilor pentru achizițiile publice la niveluri rezonabile ar aduce economii cuprinse între 2 și 4 miliarde de euro/an.”

Beneficiile “ascunse” ale fotoliilor de directori din instituțiile statului ies la iveală periodic. Mai des în lumina reflectoarelor pentru acuze de corupție intră angajații din Poliție, Garda Financiară, ANAF sau Vămi. Tentaculele corupției sunt însă întinse până la baza piramidei sistemului administrației de stat.

Recent, presa centrală a scris că până și șeful unei Case de Cultură din Sibiu a fost acu­zat de corupție, pentru că a pus la dis­poziție un spațiu unei firme fără să înre­gistreze veniturile.

Cazul arată profunzimea problemelor din interiorul sistemului de administrație publică în condițiile în care până și un director al unei instituții care la prima vedere nu are nicio miză financiară importantă a ajuns să fie acuzat că dispune discreționar de activele statului.

La Sibiu Tomuță Silvestru este acuzat că ar fi beneficiat din plin de dreptul de a dispune de activele statului, “putere” pe care o avea din poziția de director. El este acum acuzat că ar fi pretins de la reprezentantul unei firme din Sibiu suma de 2.000 de euro/lună pe o perioadă de cinci ani. În schimbul banilor el ar fi aprobat închirierea unui spațiu în clădirea casei de cultură cu doar 500 euro/lună.

În acest caz statul a încasat un sfert din valoarea reală de piață a contractului, iar diferența de bani ar fi ajuns la directorul Casei de Cultură. În alte cazuri “comisi­oanele” pot fi de numai 10%, dar impactul asupra conturilor statului este înzecit.

Pe scurt, la fiecare vilă de 100.000 de euro ridicată de un polițist, comisar al gărzii financiare, vameș șau inspector al gărzii de mediu corupt, se poate aprecia că statul pierde câte un milion de euro. În multe cazuri, miza achizițiilor publice supra­evaluate este depășită de “comisioanele” venite de la companii.

Spre exemplu, la Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor directorul general are un salariu de aproximativ 4.000 lei/lună și ges­tio­nează un buget de 140 mil. euro/an. Cea mai mare parte a bugetului este acoperită de banii disponibili pentru achizițiile de bunuri și servicii pentru funcționarea curentă a instituției. Cu toate acestea, importanța în business a semnăturilor date de șefii unei astfel de instituții poate depăși în multe cazuri miza achizițiilor supraevaluate. ANSVSA este responsabilă de controalele făcute în fermele de animale sau de acordarea unor autorizații pentru export pentru jucătorii din industria zootehnică.

O altă miză pentru șefii de la stat sunt armatele de subalterni care se află în curtea instituțiilor pe care le conduc. Dreptul de a dispune nu a fost evitat nici pe această linie. Spre exemplu, Constantin Petrescu, șef de secție în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Hunedoara, este cercetat de DNA pentru că le-ar fi ordonat subordonaților săi – militari în termen sau subofițeri – să lucreze pentru rudele sau cunoscuții săi în timpul programului.

Care sunt totuși restul motivelor pentru care românii se “luptă” pentru un job de director la stat?

Locul de muncă sigur, nivelul de solicitare mai redus decât în mediul privat, dar și alte posibile avantaje sunt câteva dintre motivele pentru care locurile de muncă la vârful administrației publice sunt căutate, explică Mirela Marinescu, re­cruitment manager în cadrul APT, una dintre companiile de pe piața locală a recrutării.

“Am plasat până acum oameni care

și-au pierdut locul de muncă de la stat. Astfel de oameni sunt destul de greu de recrutat pentru că în mediul privat există ideea că la stat nu se muncește la fel de intens și că oamenii sunt obișnuiți cu un program fix. Recrutările din pozițiile înalte din administrația publică se fac într-o anume măsură și pe baza afinităților sau simpatiilor de ordin politic. Totuși, indiferent de orien­tarea politică, în vârful instituțiilor statului trebuie numiți specialiști.”

Pe un ton similar, Florin Godean, country manager al Adecco, unul dintre cei mai puternici jucători la nivel mondial de pe piața companiilor de resurse umane, spune la rândul lui că și statutul social este unul dintre factorii de atracție pentru un job de la vârful administrației publice.

“Criteriile de selecție în mediul public sunt foarte diferite față de cele din mediul privat. În unele cazuri se are în vedere că unii oameni au lipit afișe în campania electorală sau că au strigat mai tare la un miting. Unul dintre plusurile unui job la stat este statutul social pentru că în multe cazuri șefii au, spre exemplu, șoferi care vin să îi ia în fiecare dimineață de acasă”, explică Godean.

Nimeni nu știe exact câți dintre înalții funcționari ai statului se bat pentru fotoliile de directori pentru a dispune discreționar de activele statului sau câți tânjesc după statutul social conferit de astfel de posturi. Cert este însă că periodic ies la iveală cazuri ale înalților funcționari acuzați de corupție.

20 de exemple de numiri în funcții de la venirea la putere a Guvernului Ponta

Citește și