Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Arta compunerii

"Cred ca legile imaginii sunt infinite", iata una dintre cugetarile cu care pictorul Costin Neamtu ne introduce, la Galeria "Apollo", in lumea mirifica a "Compunerilor" sale. O revarsare de imagini ale liberei si mereu meditativei contemplari asupra universurilor sensibile, ce dau culoare si vibratie sonora materiei vii, sens si coerenta existentei formelor

Corneliu Antim · 11 februarie 2006 · 3 min de citit

“Cred ca legile imaginii sunt infinite”, iata una dintre cugetarile cu care pictorul Costin Neamtu ne introduce, la Galeria “Apollo”, in lumea mirifica a “Compunerilor” sale. O revarsare de imagini ale liberei si mereu meditativei contemplari asupra universurilor sensibile, ce dau culoare si vibratie sonora materiei vii, sens si coerenta existentei formelor. Toate acestea fiind cuprinse, in viziunea artistului, in ceea ce el numeste “infinitatea legilor imaginii”. Nu-i un concept limitativ, ci unul care indica deschideri spre orizonturi necercetate de cunoastere si visare creativa. Evident, Costin Neamtu este un creator de imagini, pentru ca tocmai aceasta este ratiunea lui de a fi!

Instruit la scoala artelor monumentale, poate cea mai dificila si mai riguroasa dintre disciplinele picturii, Costin Neamtu s-a dedicat sevaletului cu aceasta respectabila zestre de deprinderi precis insusite si cu o docilitate neabatuta fata de complexul de norme profesionale, ce pareau sa-l harazeasca unei cariere sigure de muralist virtuoz. O lunga perioada de timp el a pictat in maniera realismului poetic, o forma galanta a picturii de larga accesibilitate care se cerea in epoca. Chiar si atunci, artistul isi refuza ipostaza de “fotograf” al realitatii. Dincolo de fermitatea si eleganta desenului, Neamtu transpunea sintetic formele, preocuparile sale de capatai fiind rigoarea si echilibrul constructiei – afirmandu-se inca din tinerete ca un maestru al compozitiei in buna traditie a scolii europene de pictura – si armonia sensibila a paletei.

Ceea ce regasim si in pictura de astazi a lui Costin Neamtu. Numai ca intre timp gandirea lui plastica a renuntat la micile rigiditati conjuncturale, artistul angajandu-se intr-un titanic efort de regasire a sinelui si a propriei individualitati stilistice. Proces care continua si in prezent, expozitiile din ultimii cativa ani ilustrand o asemenea indarjita cautare a drumului critic in definirea personalitatii si conceptei sale picturale. Cele aproape 70 de “Compuneri” – cum cu cunoscuta-i modestie si le-a intitulat artistul – sunt doar o parte din suita de cicluri pe care artistul le-a lucrat pe parcursul a ceva mai mult de doi ani, intr-o incercare de emancipare fata de anterioritatea imediata a creatiei sale. Un salt, s-a dorit, de la conceptele abstractismului geometric, bazat pe acorduri de culoare transante, forme riguros delimitate in suprafata intr-o retorica plastica nu lipsita de anumite ecouri malevitchiene, intr-o formula particulara pe care as numi-o a constructivismului vibratil si sensibil.

Marile formate expozitionale din ultimul deceniu – “Sugestii” si “Sinergii” – pareau sa certifice un asemenea cadru stilistic, in care pretextul real aparea aproape complet dizolvat in discursul abstractiform, elocinta cromatica fiind cea care conferea autoritate tablourilor sale. Era o miza corecta, dar eminamente rationala, elaborata cu raceala carteziana de artist intr-o constructie fara cusur, ce instituia o relatie vizuala stimabila, dar eminamente conventionala.

In actualul ciclu de “Compuneri”, Costin Neamtu depaseste acest stadiu rigorist (al “geometriilor afective”, cum le-a numit cineva), glisarea spre tehnicile si formele de expresie picturala, “mai liberale” ingaduindu-i o dezlantuire poetica si imaginativa ce-i este mult mai apropiata si mai in duhul molcomei sale alcatuiri spirituale si temperamentale. Aici sunt foarte evidente calitatile de componist ale pictorului, mai cu seama in colaje, unde gestul sau este dens, elegant, dezinvolt, insotit permanent de o rafinata si foarte sensibila tratare coloristica. Tonurile sunt mult mai calde, cordiale chiar, si mai transparente. Vehementele s-au temperat, geometrismul si-a fluidizat contururile, aluziile formelor reale aspira la expresia condensata a simbolurilor, perceptia vizuala s-a detensionat gratie subiectivizarii accentuate a discursului pictural. Intreaga expozitie este ilustrarea unui concept simfonic de armonii coloristice in alveola unui exercitiu bine temperat de compozitie si cu savoarea unei poetici imagistice mult mai pe potriva firii blajine si visatoare a acestui venerabil artist de sorginte moldava.

Citește și