Așii aerului/ de Ziarul de duminică

Valeriu Avram

Gladiatorii înălțimilor

Așii aviației în Primul Război Mondial

Editura Militară

Primul Război Mondial a demonstrat importanța pe care aviația a avut-o ca armă combatantă. Fără aportul noii arme, Antanta n-ar fi câștigat confrunatrea cu Puterile Centrale. Importanța aviației – afrimă autorul – a fost demonstrată încă din perioada de început a războiului, victoria franceză în Bătălia de la Marna datorându-se observatorilor aerieni francezi și britanici, care au descoperit la timp schimbarea direcției de mișcare a arma­tei generalului german Alexander von Kluck, permițând co­mandamentului francez să ia măsurile potrivite. Avioanele de observare ale beligeranților deveniseră un pericol real pentru acțiunile trupelor terestre adverse. Pentru combaterea lor, era iminentă apariția avioanelor de vânătoare armate cu mitraliere de bord și, implicit, a luptei aeriene.

Inventarea tragerii sincronizate prin elice a reprezentat so­luția înarmării ideale. Un aport important în rezolvarea acestei probleme tehnice l-au avut inginerii francezi ai firmei Morane-Saulnier, precum și Roland Garros, aviator celebru. Inventato­rul olandez Anthony Fokker, care și-a desfășurat activitatea în Germania, a perfecționat sistemul francez, iar inginerul român George Constantinescu, stabilit în Marea Britanie, a desăvârșit tragerea prin câmpul elicei printr-un sistem hidraulic, folosind avantajele sonicității, știință inventată de celebrul savant ro­mân.

In anul 1915, aviația s-a diversificat și specializat; au apărut primele escadrile de vânătoare, de recunoaștere și observație, de bombardament, inclusiv de bombardament strategic. Fie­care dintre ele erau înzestrate cu avioane având caracteristici de construcție, performanțe și armament diferite, în raport cu misiunile pe care le aveau de executat.

Primii care au înființat escadrile de vânătoare, dotate cu avioane Fokker E. I-E. III, ce aveau instalate la bord mitraliere care trăgeau prin câmpul elicei, au fost germanii, ei câștigând astfel, în anul 1915, supremația aeriană pe frontul de vest, pro­ducând pierderi importante adversarilor aliați. Pe plan operați­onal, avantajele armei automate fixe, utilizată pe un monoplan rapid împotriva biplanelor greoaie și lente, a provocat o panică în rândul aliaților.

După un număr de pagini extrem de interesante privind evoluția aviației și rolul ei în război, aurorul (doctor în istorie, specialitatea istoria aviației, autor a 43 de cărți cu tematică aeronautică)  se oprește asupra portretelor așilor aviației. Sunt prezentați câte trei aviatori din Germania, Franța, Marea Britanie, Belgia, Austro-Ungaria, Italia, Statele Unite ale Americii, Rusia, România. Inclusiv fotografii.