Asteptari post-criza

Intalnirile liderilor politici si ai finantelor internationale din acest weekend au scos in evidenta doua directii in abordarea crizei financiare si a asteptarilor de dupa criza:

• iesirea din pesimismul irational si trecerea spre o abordare realista a crizei, care, in saptamanile urmatoare, ar trebui sa se traduca in inceperea procesului de recuperare a increderii in banci. In acest sens este simptomatic faptul ca, analogiile pentru actuala criza s-au mutat de la cele cu dezastrul din 1929 la valentele modelului suedez de salvare a sistemului bancar din septembrie 1992;
• acceptarea faptului ca fiecare tara poate adopta solutii individuale de salvare a sistemului bancar bazat pe doua modele, cel american de cumparare a activelor toxice generate de institutiile financiare din aceasta tara si cel britanic de recapitalizare a bancilor de catre stat simultan cu garantarea creditelor interbancare pe termen scurt. Este normal ca aceia care au otravit sistemul sa se ocupe de dezintoxicarea lui, iar ceilalti sa contribuie la restabilirea increderii si asigurarea lichiditatii.

Ambele directii au consecintele lor:

• experienta suedeza arata ca interventia statului in capitalizarea bancilor indeparteaza criza din sistemul financiar, dar nu si efectele asupra economiei reale. In cazul Suediei recesiunea economica legata de criza din 1992 a durat aproape doi ani, in conditiile in care, datorita ciclului economic favorabil mondial, Suedia a putut sa creasca bazat pe exporturi. In actualul context de criza la nivel global se estimeaza ca recesiunea poate dura mai mult daca economiile emergente nu isi vor mentine ratele de crestere stimuland cererea pentru exporturi din economiile dezvoltate.
• economiile emergente, desi ca grup par sa stea mai bine datorita nivelului rezervelor externe si faptului ca sistemul bancar nu a acumulat active toxice, prezinta riscuri de vulnerabilitate prin acele tari care sunt expuse unor schimbari bruste ale fluxurilor financiare externe.

Dezbaterile pe aceasta tema au fost stimulate in ultimele saptamani de studii privind “capital flow bonanzas”(vezi “The Economist” din 25 septembrie sau studiul Goldman Sachs in “Global economics weekly” din 8 octombrie). Dupa unele interpretari (care in opinia noastra nu coincid cu cele ale autorilor studiului Goldman Sachs) Romania s-ar situa alaturi de Ucraina, Ungaria, Polonia si eventual Turcia si Brazilia intre tarile cele mai expuse riscurilor schimbarii fluxurilor financiare. Pe aceasta baza au si aparut in acest weekend sugestii (vezi Financial Times din 10 octombrie) ca Romania alaturi de tarile baltice ar putea fi tarile care in mod natural ar trebui sa apeleze la interventia FMI. Motivul il constituie deficitele de cont curent si volatilitatea in sistemul bancar creata printre altele si de faptul ca ” dominanta bancilor vest – europene poate fi o problema, intrucat aceste institutii isi reduc riscurile, cand e posibil, si retrag lichiditate catre propriile piete”. Dincolo de absurdul acestor afirmatii (mai ales in contextul in care unele institutii bancare vest – europene isi desfasoara mare parte din activitate pe piata romaneasca) si faptul ca ele par sa fie la baza unor campanii de marketing (care uita cine au fost promotorii privatizarii sistemului bancar romanesc pe baza capitalului strain), este nevoie de o reactie prompta din partea mediului economic si de afaceri din Romania. Jumatatile de adevar si interpretarile aproximative, adesea neconcordante cu concluziile autorilor studiilor respective, pot penaliza drastic mediul de afaceri si sistemul financiar din Romania. Pe de alta parte, cele doua directii care par sa se contureze pentru iesirea din criza ne fac sa credem ca Romania trebuie sa promoveze in continuare imaginea de economie emergenta apartinand tarilor cu rata de crestere inalta. Tendintele de tolerare a unor deficite mai mari (pe care le semnalam in articolul din ZF din saptamana trecuta) trebuie sa se materializeze in cazul nostru in mentinerea finantarilor pentru infrastructura, fara de care nu mai este posibila cresterea competitivitatii intreprinderilor romanesti. In acelasi timp, infuzia de capital in banci, care se va face de statele vest-europene, este menita sa restabileasca increderea in sistem inclusiv si implicit si in filialele din Romania economisind resurse locale care pot fi orientate spre infrastructura si nu spre consum. In context sunt de salutat eforturile de stopare a asteptarilor nerezonabile de cresteri salariale.  

• Florin Pogonaru este presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania. Opiniile din prezentul articol apartin autorului si nu angajeaza in niciun fel institutiile cu care acesta este asociat.