Ataca, ataca, ataca!

Campania electorala din Statele Unite s-a incheiat, ramane sa vedem cine va castiga, candidatul care a mers pe un mesaj pacifist, sau cel care a ales agresivitatea ca arma politica. Kark Rove, considerat creierul campaniei lui Bush si creatorul guvernatorului si mai tarziu al presedintelui Bush – a carui biografie controversata a facut obiectul a doua documentare realizate de ziaristii din Texas – spune ca isi sfatuieste intotdeauna clientii astfel: “Ataca, ataca, ataca!”

Devine evident cu ochiul liber ca si la noi campania politica a devenit un de gherila. Cele doua personaje care isi disputa intaietatea la prezidentiale si-au asumat rolurile de baieti de cartier, alegand sa cucereasca prin “virilitate”. Basescu a inceput in stilul sau caracteristic si le-a transmis “baietilor” din PSD ca pe el nu il sperie nimeni si nimic si, ulterior, l-a anuntat pe Nastase: “Adriene nici nu stii, cat de mic incepi sa fii”. Sambetele si duminicile au devenit zilele favorite ale candidatilor, pentru a-si face loc spre publicul tinta. Saptamana urmatoare lansarii candidatului “DA”, tot intr-o sambata, PSD/PUR a organizat o uriasa manifestatie in care principalele “ajutoare” ale prezidentiabilului Nastase au declansat o tornada de invective la adresa lui Basescu. Acelasi candidat, in excesul de zel “macho-ist” al conducatorilor de campanie a ajuns sa afirme ca este si el baiat de cartier, ca a crescut in Colentina si stie sa injure daca este nevoie. In acelasi timp Basescu a fost acuzat ca “l-a jignit pe premierul Frantei – Raffarin” ca “l-a jignit pe premierul Italiei. Pe ce a pus mana nu a facut decat sa desparta.”, unde abilitatea de a jigni a devenit subit un defect.

Intalnirile “spontanee” dintre cei doi prezidentiabili au fost o succesiune de schimburi de replici care mai de care mai “pigmentate” verbal, de parca am fi in talk show-urile de ultima generatie in care indivizii isi spala rufele murdare in public. Una dintre metodele favorite ale acestor programe, minimalizarea cu tenta sexuala a continuat cand unul dintre candidati a afirmat in publica nici mai mult nici mai putin ca urmeaza sa “ii taie” contracandidatului sau o parte reprezentativa a corpului, daca acesta se mai lauda cu “taria” lui. Calitatile “falice” ale candidatilor au devenit esentiale in aceasta campanie, Miron Mitrea declarand ca este regretabil ca “doi barbati” (Traian Basescu si Calin PopescuTariceanu), “se ascund dupa fusta unei femei” (doamna Pippidi) in cazul listelor de partid.

Formula declarata de Nastase a campaniei sale, care este “Pe ei!” (si pe mama lor, s-ar putea adauga), a ajuns un cuvant de ordine in aceste alegeri. Pe masura ce se apropia debutul campaniei electorale, la sfarsitul lunii octombrie, am fost martorii atacurilor vehemente din ambele tabere. Basescu l-a facut pe Nastase “smecher al Romaniei”, iar Nastase i-a spus lui Basescu “obraz de talpa”. Nastase este “fraierul” care ofera “pleasca” diverselor tari europene contracte de milioane de euro, iar in limbajul PSD Basescu este “Matrozul” care pune in pericol agenda externa a Romaniei. Lupta electorala s-a metamorfozat intr-o “tranta”, o competitie aproape adolescentina in care fiecare “se masoara” cu fiecare si unde candidatii se “dau” unii pe altii de pereti, unde Nastase incearca sa proiecteze o imagine de “dur”, iar Basescu incearca sa capitalizeze “calitatile” sale de manager plutitor.

Simtind nevoia sa se “umanizeze” Nastase si-a inceput campania de imagine “coborand” in multime. Vizitand Clujul el a inceput sa imparta covrigi electoratului si a “facut” stire de prima pagina in presa nationala. La Bucuresti el a mers impreuna cu familia la un fast-food si a declarat ca ii plac cartofii prajiti, intr-o “normalitate” aproape grotesca. La randul sau Basescu si-a aranjat freza rebela si si-a asumat un ton “matur” si “intelept” pentru a-si proteja slabiciunea generata de vulgaritatea excesiva. Gonind spre acapararea publicului, intr-o aproape sinistra suprapunere de imagini, cei doi incep sa-si preia trasaturile unul altuia, transformandu-se intr-o monstruoasa creatura, careia Vadim ii spune Nasescu si Bastase.

Pe de alta parte, campania aceasta nemiloasa a scos candidatii din sfera protectoare a sobrietatii functiilor detinute, miza majora fiind acapararea sferei imagistice “populare”, cu orice mijloace. “Ne-am ars cu ei intre anii 1996-2000” este titlul unui film facut de PSD plus PUR despre contracandidatii lor, difuzat pentru prima oara in Constanta. Dincolo de formula argotica, unde a te arde, sau a te frige cu ceva este similar cu inselatoria si cacealmaua perversa, mesajul acopera tocmai dorinta de demonizare a adversarilor politici, aruncarea acestora in zona mitica a “bau-bau-ului”. Acelasi Miron Mitrea a fost transant in acest sens: “Numai impreuna vom reusi in urmatorii patru ani sa ferim Romania de bezna in care a fost intre 1997 si 2000. Nu avem voie sa lasam Alianta PNL – PD, care a condus si intre 1997 si 2000, sa arunce din nou Romania in bezna”. Ca o cartita, alegatorul ramane prins intre noapte si zi, intre bine si rau, ratacind pe culoarele intunecate ale procesului electoral.