ATELIER / Criza din teatru la vremuri de criza

Ajuns anul acesta la cea de-a XVII-a editie, Festivalul International de Teatru ATELIER este un eveniment de nisa (artistica, dar si regionala), care izbuteste sa atraga atentia nu numai asupra noutatii si a experimentalului din teatru, ci si asupra unui intreg oras si a institutiilor sale culturale. Ca si in cazul teatrului din Sfântu Gheorghe, locatia natala a acestui tenace festival al noului, ATELIERUL imaginat de dramaturgul Radu Macrinici a devenit, si la Baia Mare, un motor care reuseste sa traga dupa sine, spre succes, teatrul local… Cea de-a IV-a editie baimareana, organizata intre 20 si 27 iunie a.c. de Teatrul Municipal din Baia Mare si Liga pentru Teatru, a surmontat incertitudinea crizei financiare din acest an prin buna organizare, prin inedit si prin consecventa profilului sau neconventional. Au fost invitate spectacole din Franta, Marea Britanie, Japonia si România, in competitie fiind inscrise 12 productii. De la teatru-dans, teatru-gestual si muzica vocal-instrumentala live la texte clasice, monologuri, nuditati trupesti ori de limbaj, marionete si jocuri de obiecte, festivalul si-a pastrat diversitatea si prospetimea cautarii. In ciuda formulelor necanonice de expresie artistica si a evidentului caracter specializat, ATELIERUL a acumulat o traditie respectabila, fiind cel mai longeviv festival international de teatru din tara noastra (prima sa editie consumându-se in 1992!). Palmaresul acestui an n-a fost usor de stabilit, având in vedere juxtapunerea unor productii atât de diferite ca exprimare artistica si rezolvare regizorala, ca si numarul selectionarilor, mai mic ca de obicei. Insa tocmai aici, in alaturarea diversitatilor, se afla secretul si farmecul acestui festival care reuseste sa adune, sub incidenta neconventionalului, spectacole, proiecte si manifestari in aparenta atât de diferite. Juriul a fost compus din Doru Mares, Corneliu Dan Borcia, Mihai Lungeanu, Dana Puiu si Claudiu Grozea.
Pe durata celor opt zile ale editiei 2009, ATELIERUL a izbutit sa propuna, in ciuda crizei financiare, o viabila sectiune paralela, aducand in fata celor interesati workshop-ul coregrafului si dansatorului japonez Hikaru Otsubo (“Before the first step of Butoh dance from Tokyo”), spectacole in afara de concurs, lansari de carte, cinematica teatrala si câteva dezbateri utile. Marcând centenarul Eugen Ionescu, dar si scandalul lansat la Paris de Marie France Ionesco, mostenitoarea marelui dramaturg, ATELIERUL baimarean a organizat colocviul “Ionesco versus Ionescu” si mini-stagiunea de spectacole radiofonice “Lumea in sase zile… dupa Ionesco”, productii ale Teatrului National Radiofonic. In cadrul sectiunii “Portrete in Atelier”, teatrul-gazda a propus un autoportret, prezentându-se cu cinci productii (intre care patru au fost in afara competitiei). Savurosul spectacol local al lui Radu Afrim, “Jocul de-a vacanta (optiune 9)” dupa Mihail Sebastian, a strâns si cele mai multe premii: Marele premiu ATELIER pentru cel mai bun spectacol, Premiul pentru cel mai bun regizor (Radu Afrim) si Premiul pentru cel mai bun actor, acordat ex-aequo lui Ioan Codrea (rolul Madam Vintila) si Ionut Mateescu (rolul Bogoiu). Un alt spectacol gustat deopotriva de public si de juriu a fost “Sefele” de Werner Schwab (traducerea Dan Stoica), productie a Teatrului Odeon din Bucuresti, in regia lui Sorin Militaru. Premiul pentru cea mai buna actrita a revenit ex-aequo inegalabilelor Coca Bloos, Emilia Dobrin si Dorina Lazar pentru rolurile din acest spectacol, poate cel mai bun din ATELIER 2009. Daca prestatiile Dorinei Lazar si ale Emiliei Dobrin in aceste partituri libertine au fost incântator-surprinzatoare, Coca Bloos si-a reconfirmat inca o data… tineretea artistica si apetitul in promovarea noilor tendinte teatrale. Premiul pentru cea mai buna coregrafie a revenit lui Hikaru Otsubo, un vechi si statornic prieten al festivalului care, in acest an, a evoluat cu “Shiraito/ Un fir lucitor”, spectacol Butoh (aproape) liric si indelung aclamat de public. “Hamlet-ul” Teatrului de Nord din Satu Mare s-a remarcat mai ales prin dezinvoltura (in primul rând a spatiului de joc), libertate câstigata prin decorul semnat de Mihai Pastramagiu si costumele Klarei Labancz (cei doi au obtinut Premiul pentru cea mai buna scenografie). O mentiune aparte merita, in aceasta productie ampla, originalitatea lui Sorin Miron, actor la Teatrul Municipal din Baia Mare, distins cu un Premiu Special al juriului pentru partitura principala din “Hamlet-ul” nordic. De altfel, Sorin Miron a fost vizibil si in alti ani de festival, prin rolurile din “Portugalia” si “Caligula”, spectacole antologice semnate de Victor Ioan Frunza. Un alt Premiu special al juriului a fost acordat productiei “In aburi”, conceputa de Meleg Vilmos pentru Teatrul de Stat din Oradea. Desi a fost un spectacol in limba maghiara (pacat ca nu s-a gasit solutia unei titrari), performanta actoriceasca a Trupei Szigligeti si viziunea unitara a regizorului au trecut dincolo de ferestrele baii (unde se petrece actiunea piesei) si de bariera lingvistica. Un spectacol (aproape) convingator a fost si “Animale de hârtie”, in regia lui Gavril Cadariu de la Teatrul Ariel Underground din Târgu Mures, onorat prin doua distinctii speciale.
Dintre propunerile nepremiate, tin sa le evidentiez pe acelea remarcabile (macar) prin ceva anume. Monologul lui Theo Marton de la Teatrul Ariel din Târgu Mures a atras atentia nu numai prin suita puternica de trairi din “Cum am mâncat un câine” de Evheni Griskovet, ci si prin modulatia tensionanta a one man show-ului. Un alt reusit one man show, pardon! one puppet show, a fost simpaticul “Paricid”, spectacol pe textul lui Ion Sava, productie a Teatrului de Garaj si Curte “Aualeu” din Timisoara (papusar: Maria Gornic, comper: Ovidiu Mihaita, efecte de scena: Mircea Bogatu). Usurinta de miscare si de idei, dinamismul si coloana sonora au fost atuurile reprezentatiei multi-etnice “Game spotting”, teatru-dans semnat de coregrafa Etta Ermini (Compania Etta Ermini Dance din Londra). Evident, nu toate prestatiile teatrale ale ATELIERULUI au fost (cel putin) mentionabile. Din respect pentru vremea de recesiune in care, vrând-nevrând, traim cu totii, am sa ma las sedus de amnezie in cazul acelor reprezentatii care au cautat alternativul cu orice chip, dar au ratat artisticul… Iar pentru editia/ editiile urmatoare, fie ca eforturile, daruirea si incapatânarea directorului de proiect Radu Macrinici sa se concretizeze in viitoare ATELIERE unde criza teatrului va putea fi asumata si, eventual, depasita. La vreme de criza (financiara, morala, ideatica) sau nu…