Ateneul Roman, saptamana trecuta

Aflat intr-o perioada (speram provizorie in cariera lui) in care nu poate canta la vioara din motive de sanatate, Maxim Vengherov – poate cel mai cunoscut violonist virtuoz al ultimului deceniu – s-a aplecat cu si mai multa atentie asupra dirijatului, preocupare mai veche a sa. L-am vazut in fata orchestrei Filarmonicii “George Enescu”, comunicand muzica prin fiecare por al fiintei sale, dirijand mult prin mimica fetei. In ceea ce priveste diversificarea gesticii, probabil ca aceasta va veni cu timpul, in masura in care Maxim Vengherov va continua in aceasta directie.
Alaturi de el, solist in Concertul pentru vioara si orchestra de Ceaikovski (cat de greu trebuie sa fie sa canti acest concert in fata celui care i-a oferit una dintre cele mai convingatoare versiuni), a fost violonistul nascut in Romania, actualmente concertmaestru al Filarmonicii de Stat din Kassel si membru al Orchestrei Festivalului de la Bayreuth, Razvan Hamza. Pentru publicul avizat este greu sa-l aiba in fata ochilor pe Vengherov, chintesenta pasiunii si a talentului in intepretarea muzicii ceaikovskiene, si sa asculte o versiune extrem de corecta, dar poate prea nemteasca a acestui concert. Am ramas cu imaginea generozitatii lui Vengherov care il aplauda din umbra pe solist si cu senzatia de satisfactie ca iata, un alt muzician roman, Razvan Hamza, reuseste sa faca o frumoasa cariera in orchestrele europene.
Totusi, desi prezenta lui Vengherov la Bucuresti in afara Festivalului Enescu este un eveniment cu totul deosebit, evenimentul saptamanii trecute a fost unul suta la suta autohton: incheierea primului turneu Stradivarius al violonistului Alexandru Tomescu, secondat de pianistul Horia Mihail. Asociatia Culturala Accendo a organizat, sub patronajul Ministerului Culturii si Cultelor, primul turneu national Stradivarius dintr-o serie de cinci turnee anuale dedicate exceptionalului instrument Stradivarius Elder-Voicu. Turul de forta la care ne referim a fost lansat pe 31 martie de Alexandru Tomescu si Horia Mihail, care in aproape doua luni au ajuns in 14 orase ale tarii, propunandu-si sa ofere posibilitatea de a auzi cum suna aceasta vioara unui public cat se poate de divers, din Constanta la Oradea si de la Baia Mare la Bucuresti. Daca vioara apartine “patrimoniului national mobil” al Romaniei, Alexandru Tomescu si Horia Mihail s-au gandit sa puna in practica aceasta definitie, atat prin aceasta serie de turnee, cat si prin lansarea a cinci CD-uri, primul fiind Stradivarius – Encore, editat in aceasta primavara de Intercont Music.
Recitalul final – cel de la Ateneul Roman – a avut in program atat sonate clasice pentru vioara si pian (Mozart, Beethoven), cat si pagini de virtuozitate din repertoriul romantic violonistic apartinand lui Schumann, Kreisler, Ceaikovski si Paganini. Ceea ce a fost reconfortant a fost sa vezi Ateneul Roman plin la un recital de muzica de camera, solistii fiind tineri – romani care traiesc in Romania, – si nu vedete straine. Rareori intalnesti la noi astfel de situatii. Am vazut atunci un public aplaudand cu entuziasm si care cu siguranta va mai reveni la Ateneu, daca se vor gasi solutii publicitare pentru a-i atrage atentia.
Pentru ca – oricat de cinic ar suna – in Romania anului 2008 (dar, cu siguranta, nu numai la noi) muzica clasica atrage atunci cand stie sa se faca cautata. Iar turneul Stradivarius este o dovada in acest sens.