Atentie la angajatii "neangajati"

Cele mai importante lucruri la care se gandesc oamenii de afaceri sunt evolutia pretului actiunilor la bursa si situatia financiara a companiei pe care o conduce. Dar, ceea ce ar trebui sa-i ingrijoreze cu adevarat este faptul ca 55% din angajatii lor nu sunt “angajati” in ceea ce fac, potrivit unopr studii realizate recent. Acestia se comporta la locul de munca precum somnambulii si isi pierd vremea la serviciu, fara sa consume energie si fara sa puna pasiune in ceea ce fac.
Care sunt semnele care arata ca angajatii nu au nici o ocupatie la locul de munca si ce pot face managerii ca sa-i determine sa se implice in viata organizatiei, la aceste intrebari incearca sa raspunda Curt Coffman, autorul cartilor de management “First, break all the rules” si “Follow this path”.
“Grupurile de lucru (si numesc asa forta de munca dintr-o companie) se pot imparti in mai multe categorii. Astfel, exista grupuri de lucru extrem de active, care actioneaza ca o unitate militara de elita, al caror principal scop este acela de a  merge mereu inainte si de a face fata noilor provocari. Un alt grup de lucru este cel ai carui membri au tendinta de a ramane ancorati in trecut si de a trage si pe altii dupa ei. Angajatii neangajati sunt diferiti. Ei nu au neaparat o atitudine negativa fata de munca, dar nici una pozitiva”, spune Coffman.
Cu alte cuvinte, acesti angajati vin la lucru la timp, sunt destul de placuti si isi fac treaba, dar nu genereaza valoare pentru organizatie asa cum o fac angajatii “angajati”.
Diferenta dintre cele doua categorii sta in faptul ca angajatii implicati au o pasiune care ii determina sa construiasca si sa inoveze, sa gaseasca noi metode pentru a-si indeplini rolul in organizatie si, nu in ultimul rand sa contribuie la dezvoltarea acelei organizatii.
De cealalta parte, angajatii neangajati se ghideaza dupa principiul: cat mai putine riscuri si cat mai putine responsabilitati. Ei nu se simt legati de compania pentru care lucreaza, de manageri sau de colegii de birou. Singura lor preocupare este sa faca un efort minim pentru a ramane “prin preajma”.
Studiile arata ca aproape 55% din subalternii unui manager ar putea fi inclusi in aceasta categorie.
Ce trebuie sa faca managerii pentru a identifica acest gen de subalterni?
“Mai intai trebuie sa stea cu ochii pe toti subalternii. Angajatii neangajati se concentreaza pe procedeu si nu pe produs, in timp ce categoria cealalta de angajati se concentreaza pe finalitate si nu pe mijloacele prin care ajunge acolo”, spune Curt Coffman. “Angajatii neangajati sunt cei care simt ca nu le este apreciata contributia in organizatie si ca potentialul lor nu este exploatat suficient. De multe ori, ei simt astfel pentru ca nu au o relatie productiva cu seful sau colegii lor. Singura modalitatea prin care acesti angajati isi pot schimba atitudinea si se pot integra intr-o organizatie este stabilirea unei relatii interumane”, a adaugat el.
Pentru a reusi transformarea unui astfel de angajat, managerii trebuie sa le reinstaureze sentimentul de atasament fata de organizatia pentru care lucreaza. De asemenea, ei trebuie sa-i ajute pe acesti subalterni sa se concentreze pe rolul lor in organizatie si pe abilitatile, cunostintele si talentul
lor.
“Cel mai bine ar fi sa se inceapa dialogul cu astfel de angajati de la asteptarile pe care le are organizatia de la ei. Managerii trebuie sa reuseasca sa-i determine sa renunte sa mai analizeze in amanunt rolul lor si sa-l priveasca dintr-o perspectiva mai larga si sa-i intrebe: ‘Pentru ce ai fost angajat?’, ‘Ce ai facut pentru a te simti mai bine la lucru'”. Unul dintre cele mai dificile momente ale unei astfel de intalniri este acela in care angajatul spune: ‘Spune-mi ce sa fac!’. Aceasta este o capcana! Managerul care va cadea in ea ii va raspunde angajatului: ‘La ora 8 faci asta, la ora 9 asta, la 10…’ si nu va reusi decat sa adanceasca starea de neangajare si sa-l indeparteze si mai mult pe subaltern”, sustine Coffman.
Dupa aceasta discutie, urmatorii pasi sunt: clarificarea anumitor aspecte si monitorizarea.
 “Managerul trebuie sa-si ajute subalternul sa determine care sunt abilitatile si cunostintele care il pot ajuta sa sa-si atinga scopurile. Apoi, monitorizarea este un element crucial pentru ca angajatul sa se simta implinit. In mare, acestea sunt principalele mijloace prin care un angajat neangajat se poate schimba. Si asta este ceea ce managerii isi doresc – angajati angajati. Nimeni nu isi doreste subalterni care se multumesc cu mediocritatea”, a incheiat Curt Coffman.