Atentie, productivitatea!

De cativa ani, mai exact din 2000, aparatele care masoara starea economiei ne dau si vesti bune: PIB creste, inflatia scade, sanatatea leului se imbunatateste.

Dar dincolo de sferele inalte ale generalului, ale macroeconomiei, lucrurile se schimba. In economia detaliilor, cea reala, cum ne place sa-i spunem, vestile sunt mai putin bune. Aici, de multe ori, atunci cand se inchid rani vechi, se deschid altele noi.

Sigur, reforma a inaintat si in economia reala. Au aparut piete noi, unele s-au liberalizat si s-au integrat. Din nefericire insa, se mentin discordante grave. Una – poate cea mai grava – consta in faptul ca inaintam greu pe calea reformelor structurale. Consecinte? Climatul economic nu s-a imbunatatit intr-atat incat eficienta sa nu mai fie o pasare rara. Asa ca, acum, o gasim doar in intreprinderile de elita – putine si ele – unde se lucreaza cu ochii pe productivitate, pe costuri si pe vanzari. Cu deosebire in sectorul privat.

Sunt, desigur, si intreprinderi de stat care au reusit sa obtina un spor de eficienta (e drept, nu prea mare) fara sa-si restructureze intregul proces de productie. Ele au folosit calea cea mai simpla: au trimis in somaj o parte din personal. Productivitatea a crescut prin eliminarea surplusului de salariati. Dar cei care si-au pastrat slujbele au vazut ca salariile lor au ramas sub nivelul plusului de productivitate obtinut. Iar cei care si le-au pierdut, devenind someri, sunt acum nevoiti sa infrunte o piata a muncii ce le ofera prea putine sanse. Motivul: se investeste prea putin in Romania. Numarul de locuri de munca creste incet. Personalul dislocat nu poate fi absorbit de oferta noilor firme, inca extrem de restransa.

Un semnal alarmant: productivitatea nu mai creste. Dupa cinci ani de sporuri, chiar daca nu explozive, are loc un recul. Dovada ca plusul de productivitate nu venea din restructurari, ci din succesive disponibilizari de personal. Resursa deja epuizata.

E limpede ca nu putem obtine o crestere sanatoasa si constanta de productivitate fara schimbari radicale. Pana cand nu vor fi reinnoite structurile economice, organizarea muncii si sistemul intereselor, este greu de crezut ca vom avea cresteri reale in sfera productivitatii.

Fara indoiala ca ne trebuie si mai mult PIB. Dar un PIB cu o structura noua, cu valori adaugate care sa exprime competitivitate, profit, orientare spre piata. De fapt, orientate spre un sistem integrat de piete libere – de productie, de consum, de bani. Altfel, reusitele macroeconomice, evidente in prezent, se vor irosi.

Acum, criza de timp e deja avansta. Asa ca nu va putea fi evitata atacarea de urgenta a restructurarii: etapa cea mai dura si cea mai grea.