Ați transformat cabinetele medicale în aprozar. Iar școlile în sperietoare de copii

Te duci câteva zile în vacanță și faci o insolație. Nu e nimeni de vină că ești prost că mergi prin soare la 40 de grade, dar toți greșim. Ți-o tratezi cum te pricepi cu aparatul de aer condiționat în cap. Nu e normal, dar cine poate spune că le știe pe toate?

Ajungi la farmacie, farmacistul se uită lung la tine îți dă ceva pentru moment și te trimite la medicul de familie pentru un consult și pentru o rețetă. Corect.

Ajungi la medicul de familie – i-ai uitat numărul de telefon, că doar ai trecut pe la el doar când te-ai înscris pe listă în urmă cu cine știe câți ani – și descoperi în locul cabinetului medical un aprozar. Nimeni nu ți-a spus, nimeni nu te-a anunțat. Nimeni nu te-a “plasat” altui medic de familie. “A plecat în Italia domnu’ ha-ha, acum vreo doi ani, asta e!”.

O problemă care trebuie să dureze o zi, maximum două, se transformă într-o problemă de o săptămână. În timpul ăsta cineva fierbe de draci la serviciu că nu ești și că trebuie să facă munca ta în locul tău, în vreme ce tu umbli ca nebunul după cineva să-ți dea o rețetă.

Zilele trecute îmi explica cineva cum a făcut să-și dea copilul la școala germană din București. A mințit că are origini de german. De ce să-și dea copilul la școala germană, de ce nu la cea din cartierul în care stă? Pentru că școala germană e bună și vrea un viitor bun pentru copilul lui. Pentru că nu are încredere în școala de cartier. Pentru că profesorii buni au plecat. Și pentru că în școala aia nu există profesor de germană.

Frumos. Am început să mințim ca să învățăm.

Școala noastră se amână cu o săptămână pentru că școlile nu sunt pregătite să-I primească pe copii. De ce nu sunt?

Soluții există în chiar legile în vigoare. Banii pentru educație și cercetare prevăzuți în buget – 6% din PIB – trebuie să meargă acolo unde sunt ei prevăzuți să meargă. Banii pentru sănătate trebuie să meargă la sănătate. Banii Institutului Cultural Român trebuie să meargă la promovarea culturii române. Banii pentru drumuri la drumuri.

În Franța, cuvântul Curții de Conturi e lege. În Marea Britanie la fel. Dar noi ne certăm cu Europa. Ne jignește Europa cu democrația ei.

Trebuie să uităm de Schengen pentru o vreme. Nu Schengen este problema acum și nu comisarul european pentru justiție.

Problema e că am transformat cabinetele medicale în aprozar. Iar școlile în sperietoare de copii.