Atlasul explorărilor/ de Stelian Țurlea

O carte superbă din multe puncte de vedere – conținut, concepție grafică, iconografie*. De-a lungul timpului, oamenii au vrut să cunoască lumea în care trăiesc și s-au aventurat dincolo de hotarele cunoscute, pentru noi experiențe. Unii și-au urmat visul personal, alții au fost conduși de curiozitate științifică, alții doar de aventură. Acest atlas reunește poveștile tuturor temerarilor care au făcut multe minți tinere să vibreze și să se înfierbânte, la aflarea isprăvilor lor, indiferent care vor fi fost motivele plecării pe trasee neexplorate. Un atlas care dezvăluie istoria primelor expediții, de la călătoriile cu mici ambarcațiuni din Antichitate, până la provocările moderne din spațiu. Fiecare poveste este însoțită de hărți realizate special, de cronologii, ilustrații diverse bine documentate, care dau cărții un statut de operă de referință.

Editor consultant este Raymond John Howgego, cercetător și om de știință, care a elaborat singur cele patru volume ale lucrării “Enciclopedia explorării”, publicată între 2003 și 2008. Colaboratorii săi la volumul pe care îl prezentăm în acest număr au fost profesori, șefi de catedră, cercetători asociați, istorici la diferite universități din Anglia, Australia, Statele Unite, Noua Zeelandă – Robert Clancy Am, Michael Gorn, Betty Hagglund, Kari Herbert, John Keay, Huw Lewis-Jones, Peter Meredith, Nigel Rigby, John Robson, Duane W. Roller, Carl Thompson, Matthias Tomcsak.

Cartea cuprinde principalele călătorii din Antichitate și Evul Mediu, apoi plecările europenilor în recunoaștere, descoperirile din Asia – trecători, deșerturi, junglă și păduri , misionarii din Africa, explorarea Americilor și a teritoriilor din Pacific, explorarea polară, explorarea oceanelor, și explorarea spațială, inclusiv viața la bordul stațiilor spațiale și călătoriile în spațiu în secolul XXI. Volumul se încheie cu un amplu capitol de referințe, anume 100 de vieți de exploratori pe scurt. Prin urmare, o carte de foarte larg interes.

Iată un exemplu de felul cum sunt tratate informațiile. L-am ales, absolut la întâmplare, pe Vasco da Gama:

“Când Bartolomeu Dias – spune textul – a revenit în Portugalia, în 1488, după ce ocolise Capul Bunei Speranțe, cele povestite de el au dovedit existența unei rute maritime spre India. Au trecut, totuși, aproape zece ani înainte ca o altă expediție să pornească la drum. În 1497 și 1498, patru vase bine echipate, sub comanda lui Vasco da Gama, au navigat spre est, în jurul capătului sudic al Africii, iar apoi spre nord, de-a lungul coastei de est. Furtuni cumplite și curenții oceanici puternici au îngreunat călătoria, dar flota a ajuns în Malindi. Aici, da Gama a angajat un cârmaci pentru a dirija vasele de-a lungul Oceanului Indian; va sosi pe coasta de vest a Indiei 23 de zile mai târziu. Încercările portughezilor de a intra în comerțul cu mirodenii din Calicut au întâmpinat rezistență, iar da Gama s-a întors fără un acord comercial definitiv. Cu toate acestea, legase Europa și India pe mare și a fost primit acasă cu mari onoruri.”

Această introducere este completată de succinte informații care însoțesc hărțile, desenele, fotografiile, reproducerile. Iată-le:

“Turnul Belem din Lisabona, Portugalia, a fost construit de regele

Manuel, în 1515, pentru a celebra călătoria lui da Gama.”

“După ce au plecat din Insulele Canare, vasele din flota lui da Gama s-au

pierdut în ceața densă. S-au regrupat în Insulele Capului Verde, de unde

au luat și provizii suplimentare.”

“Când da Gama, căruia îi aparține acest portret, s-a întors acasă, regele i-a acordat titlul de «Dom», i-a dat o pensie anuală importantă și l-a numit Amiral al Mărilor Indiene, cu licență de a face comerț în India.”

“Vasco da Gama a condus o flotă formată din treivase – São Gabriel, al cărui căpitan a fost, SãoRafael și Berrio -, plus un vas cu provizii, scufundatdupă ce nu a mai fost nevoie de el.”

“Când da Gama a trecut de Capul Bunei Speranțe, pe drumul de întoarcere, a scris: «Era să murim de frig din cauza vânturilor puternice și înghețate care au bătut cu atât mai puternic și ni s-au părut cu atât mai reci cu cât veneam dintr-o regiune atât de caldă»”.

“Bătută în 1898, această medalie marchează cel de-al patrulea centenar de la expediția lui da Gama în India. Da Gama este numit pe această medalie «Descoperitorul Indiei»”.

“Portughezii erau dornici să-și rezerve o parte din bogatul comerț cu mirodenii, iar expediția lui da Gama i-a adus mai aproape de acest scop. Mirodeniile, cum ar fi scorțișoara, piperul și nucșoara, erau, pe atunci, mărfuri la mare preț în Europa.”

“Cele trei luni petrecute de da Gama în India au fost neproductive și umilitoare. Indienii nu au fost impresionați de mărfurile și de darurile sale – ei voiau aur, dar el le-a oferit doar țesături, pălării, miere, unelte din fier și câțiva corali. Negustorii musulmani care erau deja acolo și-au întâmpinat cu ostilitate rivalii portughezi. Până la urmă, da Gama a reușit să cumpere doar cantități mici de mirodenii și de pietre prețioase.”

Nu e suficient pentru ca oricine să-și facă o idee?

*) Marele Atlas ilustrat al explorărilor, Editura Litera