Aurel Bulacu. Lupoaica din atelier/ de Aurelia Mocanu

Mergeți să vedeți ce poate născoci un desenator lăsat liber, cu pensule și culori, cum poate să-și îmblânzească himerele animalelor de ritual păgân, obsesiile senzuale și popasurile culturale în istorie. La Palatul Mogoșoaia, până la 10 septembrie, graficianul și profesorul Aurel Bulacu oferă o selecție exemplară din patru decenii de stil personal: cicluri iconografice, tehnici ale gravurii, mixaje exuberante și valoroase pânze foarte recente.

Imaginate armuri, trofee-tauri, nuduri dorsale, himere încornorate, autoportrete și câteva alcătuiri ceramice reușesc, evitând aglomerarea, o remarcabilă cadență vitalistă. Este o deplină empatie a corpo-realității ca focar primordial de inspirație. Corpul purtător de mister, emanator al simbolismului ce-l leagă de “vraja lumii”, ca iluzie prețioasă sau ca trofeu senzual, este generatorul de imaginar al picto-grafului Aurel Bulacu. Cu subtilitate erotică în cheie personală, producțiile sale consistent-dezinvolte transcriu imagini mentale ale senzualității în forme nenaturaliste. Interesante, detectivistic, sunt febrilele datări și localizări ale lucrărilor (1ianuarie (!), iunie-iulie 2005, pentru o șarjă gestuală rapidă, Vila Montana-Arieșeni, Sântimbru, Sulina… sau a 810-a (!) Himeră)

Recunoscuta nervozitate a graficii lui Bulacu a întâlnit acum un câmp de atac de unde se aude un scrâșnet, de durere și deliciu în același timp. Procedurile grafice, știute ca tușeu, au devenit tranșante, abile și interdependente, ca într-o chirurgie plastico-picturală. METODA BULACU ar fi: desen colorat – gravură – colaj de gravură – colaj de pojghițe transparente sau păstoase – pânză colorată – pânză decupată și colată, remedii cu hașurări și estompe, laviuri scurte, caroiaj în cărbune cu adaus de roz, verde și blicuri de alb-rece. Maestrul, aflat acum ca leul în vară (a 65-a), scalpează “con amore” ipostazele feminității pe segmentele anatomice cu încărcături simbolice particulare. Amputează torsul feminin sau ecorșează chipul și dezvelește o gură-vulvă, uriașă și tensionată, ca o ruptură de țesut. Amprentele de palmă, rășchirate a spaimă sau a binecuvântare talmudică, marchează trecerea, pășesc magic peste imagini. Viața se alcătuiește primar, din adâncuri de rit primăvăratic, sub zodiile Berbecului și Taurului. Chirurgia cedează locul fuziunii. Conturul e reluat cu mai multe intensități de gest și în mai multe culori, pentru evidență. Sau siluetările se efasează în năluciri de torsuri dorsale, câteva ca o pată de vin șters de despletite hetaire. Pentru Aurel Bulacu, nudul feminin a devenit locul privilegiat al trecerilor de nivel spre acumulări expresive și revelații perceptive.