AVANPREMIERA / Anticiclopedia filmului

Emmanuel Prelle, Emmanuel Vincenot

Emmanuel Prelle si Emmanuel Vincenot sunt doi tineri de treizeci de ani inzestrati cu darul carcotelii. In mod logic, Anticiclopedia filmului e rezultatul unui fel proaspat si dezinhibat de-a ricana in tandem. Cei doi asuma cu buna stiinta postura scepticului, intr-un seducator amestec de insolenta, talent si instinct parodic. De buna seama, cartea nu e o lucrare pentru cinefilii docti si uscati, ci pentru cei care simt ca traiesc intr-o lume ce se ia prea in serios. Prelle si Vincenot nu se reped cu topoarele in statui, dar nici nu cad in genunchi. Veneratia misticoida le sta rau, adoratia natanga le repugna. De aceea, metoda lor de-a trata cinematografia contemporana e a dubiului ironic. A sprancenelor ridicate in circumflexuri mirate. A palmei duse discret la gura, pentru mascarea unei reactii bruste. Anticiclopedia filmului se bucura de o traducere de inalt nivel (semnatara: Maria Petrescu) si tine loc de invitatie la ras. Veti afla, parcurgand-o, cum arata o zi din viata filmului burkinabez, cum poti trai la Hollywood jucand doar roluri de maimuta si cat de adevarata e apartenenta lui Alain Delon la structurile KGB-ului.
Emmanuel Prelle este un tanar universitar iesit din rama profesiei. El preda stiinte sociale si economice, pentru a-si respecta diploma de absolvire, dar isi gaseste timp si pentru alte angajamente. Prelle publica atat cronici de film, cat si desene sau ilustratii in mai multe reviste, printre care – preferata lui – Les Inrockuptibles. Histrionic si iconoclast, scaparator si cultivat, Prelle e totodata autorul unei carti pentru copii intitulate Animalele de-adevaratelea.
Emmanuel Vincenot, unul dintre jurnalistii francezi care experimenteaza inotul contra curentului. Absolvent de filologie, sectia spaniola, el tine de ani buni un curs de cinematografie spaniola si latino-americana la Universite Versailles Saint-Quentin. Totodata, Vincenot administreaza un site dedicat cinematografiei iberice. Colaboreaza statornic cu revista Politis si este cunoscut pentru materialele publicate in revista cu profil cinematografic Zoo.
In afara de Anticiclopedia filmului, Emmanuel Prelle si Emmanuel Vincenot au mai scris Anticiclopedia universala: totul despre toate si despre opusele lor. Emmanuel Vincenot e de asemenea coautorul volumului Franta si cinematograful din America Latina, scris in colaborare cu Carla Fernandes, Julie Amiot-Guillouet si Monique Roumette.

Actori de film, actori de teatru

BATMAN: Supererou baudelairian. Imbracat intr-un combinezon de spleen negru, isi face aparitia „cand grea precum capacul sta bolta prabusita”.

BELMONDO (Jean-Paul): Acest actor incorigibil este dat afara de la Conservatorul de Arta Dramatica dupa ce rateaza o cascadorie in tragedia Poliect.
N-are a face! Marele ecran ii va oferi imediat roluri pe masura. Belmondo inregistreaza succes dupa succes: Mascariciul, Profesionistul, Asul asilor… Dar vai, in 1987, Singuraticul este un esec usturator. Foarte afectat, actorul accepta sa intre in restrangere de activitate: un film la cinci ani, fara efort fizic, cu plata a 60% din salariu. Si, mai ales, dupa cum reaminteste cu mandrie Bebel, „asa a putut si tanarul Vincent Perez sa-si gaseasca de lucru”.

CE ESTE O VEDETA?: Vedeta traieste in minciuna si nu coboara niciodata de acolo. Isi serbeaza ziua de nastere de mai multe ori pe an. Diferenta dintre o zeita si o vedeta este ca macar cu o zeita ai o sansa sa te culci.
Nota: Atunci cand o vedeta are chiuveta infundata, instalatorul este cel care suna ca sa stabileasca ziua si ora reparatiei.

CELEBRITY: Daca un actor de teatru debutant isi face, pe bani buni, portretul la prestigiosul Studio Harcourt si nu reuseste totusi in bransa, studioul ii face o reducere de 10%.
CHESTIUNE SPINOASA (O): Care este diferenta dintre un actor de film si un actor de teatru? Se spune, de obicei, ca actorii de film se impun prin magnetism, iar actorii de teatru, printr-o tehnica de interpretare fara cusur. Exemplu de actor francez de film: Alain Delon. Exemplu de actor francez de teatru: Michel Aumont.
Cand un actor de film intra intr-un restaurant, sala se electrizeaza, toti ochii sunt atintiti asupra lui, telefoanele mobile nu mai suna. Cand un actor de teatru intra intr-un restaurant, poate manca linistit.
Actorul de teatru a invatat la Conservatorul de Arta Dramatica, actorul de film a invatat la scoala vietii. Actorul de teatru n-are nevoie sa apara pe copertele programelor TV, actorul de film n-are nevoie sa joace in piese ca Rodoguna lui Corneille. Actorul de teatru semneaza petitii, actorul de film da autografe.

DOUGLAS (Michael): Actor oarecum francofon. A fost studentul lui Mary Pierce pe vremea cand aceasta era doar lector de franceza la Universitatea din Minneapolis.

FII BALBAIT SI TACI: Ce s-a ales de Francis Perrin? Se spune ca a cazut in depresie dupa esecul ultimului sau film, caruia pana si el i-a uitat titlul. Nici pomeneala! Francis Perrin si-a aplicat celebra „reteta de buna dispozitie”: si-a scris numele pe spatele unui scaun pliant, si-a lasat amprentele mainilor in ladita cu nisip a pisicii si fredoneaza New York, New York pe intuneric.

GHICITOARE: Este prietenul copiilor. Are fata alba si urechile negre. Poarta manusi. Nu locuieste cu sotia. Cin’ sa fie, cin’ sa fie?

GODZILLA: Monstru japonez, foarte rau. Specialitatea lui: strivirea buticurilor de cartier. Atinge apogeul gloriei in anii ’50, apoi dispare de pe ecrane timp de mai bine de zece ani. Mai batran si deja macinat de boala (o degenerescenta a pigmentului pielii, care bate intr-un portocaliu spalacit), revine in anii ’70, sub numele de Cazimir, monstruletul dragalas, ca gazda a unei emisiuni pentru copii. Jalnic sfarsit pentru un urias.
Nota: E adevarat ca in 1997 s-a turnat o noua versiune a filmului Godzilla (cu Matthew Broderick si Jean Reno in rolurile principale), insa monstrul era interpretat de un impostor deghizat.

HALLYDAY (Johnny): Actor belgian nascut in 1943. Filme principale: De unde vii tu, Johnny? (1962), Specialistii (1968), Terminus (1987).
Imi amintesc ca, de cate ori aparea un film cu Johnny Hallyday, Louis Lumiere, inventatorul cinematografului, se rasucea in mormant de 24 de ori pe secunda (Georges Perec, Je me souviens).

KARLOFF (Boris): In 1931, actorul este cooptat in echipa seriei Frankenstein, datorita acneei sale. Are loc o tulburatoare identificare a actorului cu personajul: Karloff isi construieste o vila luxoasa in forma de „F”, isi semneaza corespondenta cu numele de Frankenstein si cere sa i se spuna asa. Intr-o buna zi, impresarul lui se hotaraste sa-i spuna ca Frankenstein il cheama nu pe monstru, ci pe savantul care l-a creat. Atunci Karloff scoate un racnet cumplit si o ia la fuga spre mlastina.

LAUGHTON (Charles): Actor american cunoscut datorita fizicului sau aparte. In 1955, trece in spatele camerei de filmat (Noaptea vanatorului e singurul film pe care-l regizeaza si unde reuseste sa fie oniric din prima).
Cum l-as putea descrie pe Charles Laughton? Cu siguranta, nu-i prea chipes… Sa zicem ca seamana cu Michel Simon cand se stramba (Andre Bazin, Vos stars, 1957).

LEOTARD (Philippe): v. WALKER (Johnny).

LOVE STORIES: Soricica Minnie este o actrita romantica. La inceputurile carierei, ea are o legatura cu Joe Paramount, apoi cu cei patru frati Warner. Insa amorul vietii ei ramane Mickey Mouse, pe care-l intalneste in 1947. „Habar n-aveam ca era o celebritate! M-a sedus cu vocea lui subtirica si cu urechile hipertrofiate.” Un an mai tarziu, cei doi se casatoresc. Insa Minnie tine sa-si pastreze propria casa: „Ca sa-mi pot repeta linistita rolurile cu Dingo”.

McQUEEN (Steve): Actor american, celebru din filme ca Papillon sau Marea evadare. Victima a unui destin necrutator, la inceputul fiecarui film in care joaca, Steve McQueen este intemnitat pentru ca, in filmul precedent, a incercat sa evadeze.

NEGRI: In timp ce in filmele americane actorii negri sunt, prea adesea, distribuiti in roluri de junkies sau dealeri, in filmele franceze actorilor de culoare li se incredinteaza roluri de toxicomani sau de traficanti de droguri.

PROFESIONALISM: Vorbim de „profesionalism” cand un actor se prezinta la interviu ingrijit si proaspat ras.

RAIMU: Simbol al Marsiliei si actor preferat al lui Marcel Pagnol. Mai multe borsuri de peste ii poarta numele. In 1946, simtind ca i se apropie sfarsitul, Raimu isi cheama duhovnicul, caruia ii marturiseste un pacat foarte grav: nascut in nordul Frantei, s-a prefacut de-a lungul intregii sale cariere ca are accent marsiliez, pentru a primi roluri de meridional. La sfatul duhovnicului, actorul se straduieste cu disperare sa revina la accentul originar, ca sa domoleasca mania Cerului. Degeaba: invatul nu mai are dezvat! Raimu se stinge cu o mare neliniste in suflet.

RESPINSI LA CASTING: Jean-Pierre Bacri pentru Omul care rade, 1978, Darry Cowl pentru Maciste gladiator (1961), Woody Allen pentru Cel mai periculos om din lume (1968), Jean-Pierre Darroussin pentru Omul grabit (1996), Jean Gabin pentru Omul fragil (1961).

RIGOULET (Eusebe): Actor de teatru francez (1870–1940), figura emblematica a anonimilor celei de-a saptea arte. Rigoulet intra in lumea filmului interpretand rolul unui trecator in Stropitorul stropit (1895), insa scena cu el este taiata la montaj. Dupa o perioada grea, care dureaza treizeci si cinci de ani, devine dublura lui Fantex, intr-un obscur rol secundar. Copiile unicului sau lungmetraj, Escapadele capitanului (1938), unde interpreteaza rolul mut al unui soldat caraghios, sunt transformate in hrana pentru porci in momentul restrictiilor din 1940. La 70 de ani, Rigoulet totalizeaza unsprezece zile si jumatate de contributii la fondul de pensii al artistilor. Prietenii hotarasc sa-i vina in ajutor organizand o fastuoasa gala de sustinere, la care uita sa-l invite. A doua zi, Rigoulet moare. Mormantul ii va fi in intregime distrus de un bombardament al Aliatilor in 1943. Rigoulet, o stea cazatoare, cazatoare… (Jean Cocteau, Notes sur le cinematographe).

VENTURA (Lino): Actor francez (1919–1987), fost campion de lupte greco-romane caruia ii sarea tandara usor. Intr-o zi, ii moare un prieten. Fara sa-si desclesteze dintii, Ventura o ia pe autostrada Infernului, la volanul Citroenului sau, si se opreste in fata casei Mortii. Prin vizor, Moartea observa privirea amenintatoare a actorului. Prietenul invie. Modest, actorul a refuzat intotdeauna sa pomeneasca aceasta emotionanta intamplare.

O ZI DIN VIATA FILMULUI FRANCEZ

05:30: Cristophe Lambert ia avionul spre Italia, unde urmeaza sa joace intr-un SF.

07:57: Alain Delon isi asmute buldogii asupra unor cercetasi rataciti, care-si ridicasera tabara pe proprietatea lui.

08:32: Christian Clavier ii ofera lui Bertrand Tavernier un abonament la cotidianul Le Figaro.

10:08: Lancelot, o firma franceza de trucaje digitale si de efecte speciale aflata in plina expansiune isi instaleaza cele trei computere Apple II in retea si le exploateaza la maximum.

12:00: Un asistent il trezeste pe Claude Chabrol spunandu-i ca e gata masa. Gerard Depardieu se baga in fata la coada de la cantina. Philippe Leotard bea pe ascuns o sticla de apa minerala.

13:10: Pierre Arditi ii indeamna pe francezi sa voteze cu socialistii.

13:20: Beatrice Dalle se intoarce de la Blue Pussy in compania lui Anthony Delon.

13:30: Beatrice Dalle i se alatura lui Guillaume Depardieu la Erotica.

15:44: Claude Zidi il suna pe James Cameron in miez de noapte ca sa-i propuna sa turneze un remake dupa Regii gagului.
16:19: Luc Besson fura niste maruntis din portmoneul producatorului sau si da fuga sa-si cumpere o editie speciala din Spiderman Magazine.

16:48: Jean-Jacques Beineix ii rupe mana unui jurnalist de la France 3 Picardie, care-l intrebase ce-l amuzase cel mai mult in Doamna Doubtfire, taticul nostru trasnit.

17:00: Gerard Lanvin asteapta sa fie sunat.

18:30: Jean-Paul Gaultier il suna pe Alain Cavalier si se ofera sa-i conceapa costumele pentru urmatorul film.

18:34: Salvarea soseste in sfarsit la domiciliul lui Alain Cavalier.

20:12: Cineastul rrom Tony Gatlif si trupa lui sunt alungati de la intrarea bine-cunoscutului restaurant Chez Fouxim’s.

21:07: Claude Lelouch se prabuseste sub greutatea camerei sale Panaflex, in timp ce turna o secventa de saptesprezece minute la balciul din Parcul Vincennes.

00:00: Gerard Lanvin inca asteapta sa fie sunat.

filmele

AFACEREA DREYFUS: Nefericitul prizonier de pe Insula Diavolului se trezeste erou al unui puhoi de filme intitulate, toate, Afacerea Dreyfus. A fost turnata pana si o versiune japoneza, in 1955, cu titlul Jacuzzi!1

AFGAN (film): Un film afgan se recunoaste dupa urmatoarele caracteristici:
• Toate rolurile feminine sunt jucate de barbati.
• Orice reprezentare a unor fiinte vii este interzisa.
• La sfarsitul filmarii (care, oficial, nu a avut loc niciodata), sunt arse toate copiile de lucru.

AFRICAN (film): Cum se deosebeste un film american turnat in Africa (de ex., Dincolo de Africa) de un film african autentic (de ex., Yeleen)?
• Filmul american abunda in imagini cu animale exotice: piranha dresati, mandrili excentrici, elefanti care calca in picioare mame cu copii in brate. Filmul african autentic interzice (spre cinstea lui) excesul de animale.
• Un film american a carui actiune se desfasoara in Africa respecta cu scrupulozitate procentajul de 10% de actori de culoare. Intr-un film african, acest procentaj este depasit de nu se vede.
• Intr-un film american, bastinasii zdrentarosi traiesc in brusa. Intr-un film african autentic, personajele sunt conductori de metrou, ca oricare dintre noi.

AMATOR (film de): Adeseori facut de mantuiala, filmul de amator se distinge din prima de un lungmetraj profesionist:
ANTIPOZI: De douazeci de ori mai intinsa decat Franta, Australia este un continent intreg, o tara aparte, unde toate regulile pe care emisfera nordica s-a straduit timp de secole sa le impuna sunt abolite. In acest colt de lume, cazile de baie se golesc de jos in sus, 1 ianuarie pica pe 15 august, animalele se bat cu pumnii, iar premierele cinematografice au loc lunea. Nu este deci de mirare ca filmul australian este singurul care a indraznit sa abordeze ﷓subiecte considerate tabu in restul lumii.

Un simplu test este de ajuns pentru a ne convinge. Iata, pe scurt, intrigile catorva filme franceze si australiene.

Le puteti deosebi?
1. La o serata, un barbat si o femeie se indragostesc unul de celalalt.
2. Un porc vorbitor se zbenguie pe muzica alaturi de niste soareci melomani.
3. O femeie se lasa curtata de un barbat in gradina Tuileries.
4. Desi este fan al formatiei ABBA, Muriel viseaza sa se marite cu o persoana de sex opus.
5. Incetul cu incetul, un barbat intelege ca doreste o femeie.
6. Niste travestiti cu permis pentru vehicule de mare tonaj fura un autobuz si exploreaza desertul in costum de cosmonaut.
7. Un barbat traieste o pasionala poveste de amor cu sotia celui mai bun prieten.
8. Un vanator de aligatori caruia ii este frica de scarile rulante se pierde pe strazile New Yorkului.

ASIATIC (film): Un film asiatic se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• Un pescar sarac prinde un pestisor de aur.
• O fabrica de lampioane este maturata de un val urias.
• O concubina traverseaza un secol intreg fara sa-si schimbe coafura.

ASTERIX SI OBELIX CONTRA LUI CEZAR: Filmul lui Claude Zidi (1999) este produs de Claude Berri. Apoteoza artistica a celor doi, aceasta opera se scalda in umorul subtil din Le retour des Charlots (Intoarcerea clovnilor), purtand in filigran discreta critica sociala din Germinal. La vremea respectiva, bugetul filmului – cel mai mare din istoria cinematografiei franceze – a facut cateva vedete sa scrasneasca din dinti.
N-o sa ma convinga nimeni ca-n Franta zilelor noastre nu e de-a dreptul indecent sa cheltuiesti o asemenea suma astronomica pe un simplu film, pana la urma. Ia uitati ce inseamna banii astia:
12 tancuri AMX, 200 de rachete sol–aer sau chiar 27 de inchisori! (ministrul Apararii).

AUSTRIAC (film): Un film austriac se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• Hanul este reconstituit la Berlin, in fostul sediu al STASI.
• Ursul este imprumutat de la Gradina Zoologica din München.
• Echipa tehnica este formata din polonezi.

BAROC (film): Un film baroc se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• O femeie acoperita de voaluri arunca in mare un sfesnic.
• O maimutica bea din vinul pentru impartasanie.
• Doua personaje costumate in clovni se saruta intr-un butoi.

BRAZILIAN (film): Un film brazilian se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• Eroul (un delincvent juvenil) poarta un tricou alb gaurit.
• Regizorul este asasinat de niste delincventi juvenili la cateva zile dupa turnarea filmului.
• Profiturile filmului sunt varsate in contul unei fundatii de ajutorare a delincventilor juvenili.

CLASIC (film): Un film clasic este un film pe care vei avea oricand timp sa-l vezi si pe care, prin urmare, nimeni nu l-a vazut niciodata. Exemple de filme clasice: Patimile Ioanei d’Arc (Carl Th. Dreyer, 1928), Rapacitate (Eric von Stroheim, 1923), Intoleranta (David W. Griffith, 1916).

CURIOS: Specialistii plaseaza la inceputul secolului douazeci varsta de aur a filmului muzical, marcat de realizari splendide, cum sunt Carmen (Cecil B. DeMille, 1915) sau Beethoven (Abel Gance, 1923). In mod inexplicabil, acest gen intra in declin, disparand odata cu aparitia filmului vorbit (1928).

ESEC SCOLAR, VICTORIE CINEMATOGRAFICA: Cea de-a saptea arta are puterea de a universaliza o poveste individuala, cum bine au inteles producatorii filmului Salvati-i pe elevii rai (1998). Punctul de plecare: un director de liceu formeaza o echipa de profesori kamikaze. Misiunea lor: sa salveze cu orice pret un elev codas, a carui mama a primit in aceeasi zi instiintarea ca ceilalti trei baieti ai ei au ramas repetenti. O opera sub forma de omagiu adus celor 80 000 de tineri care ies anual de pe bancile scolii la fel cum au intrat.

FERICIRE TARZIE: Filmul lui Etienne Chatiliez (1995) este, de fapt, adaptarea unui ambitios proiect de spot publicitar pentru puii ecologici produsi in regiunea Gers. Indepartat in favoarea lui Jean-Jacques Annaud (zis si „cineastul imposibilului”), Chatiliez s-a vazut nevoit sa-si reduca din ambitii si sa accepte turnarea unui lungmetraj de fictiune, taind mult din scenariul initial, foarte stufos, pe care chiar el il scrisese.

FRANCEZ DIN ANII ’50 (film): Un film francez din anii ’50 se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• Douazeci de kilograme de droguri sunt ascunse intr-o masina de spalat.
• O pustoaica il initiaza pe presedintele Consiliului de Stat in tainele dansului hula-hoop.
• Citroënul lui Jean Gabin intra la apa din cauza ploii.

GERMAN (film): Un film german se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• O centrala nucleara dezafectata este scena unei parade tehno.
• Un agent imobiliar este calcat de o masina cu motor diesel.
• Un muncitor neinscris in sindicat subtilizeaza condica de sugestii din birourile confederatiei sindicale IG Metal.

HOLLYWOODIAN: Putem vorbi de „film hollywoodian” daca sunt indeplinite urmatoarele trei conditii:
• Figurantii sunt mexicani.
• Regizorul este european.
• Profitul este american.

IESIREA DIN UZINELE LUMIERE: Cel dintai film din istoria cinematografiei (1895) se bazeaza pe un scenariu solid, de Anatole France si Emile Zola. Operatorul filmeaza iesirea din Uzinele Lumiere. Cadru larg. Portile se deschid. Muncitorii si muncitoarele ies. Este iesirea din uzina, ora la care se iese. Lumea iese din Uzinele Lumiere. Gata, toata lumea a iesit. La masa!

IOANA D’ARC: Pentru primul lui lungmetraj istoric, turnat in 1999, Luc Besson s-a documentat temeinic. „Am citit toate benzile desenate cu acest subiect”, a declarat el revistei Historia.

IRANIAN (film): Un film iranian se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• Subtitrarea este alba pe fond alb.
• Un batran care sta la umbra unui maslin zambeste rautacios.
• Un scolar isi cauta mingea in casa prietenului sau.

IRLANDEZ (film): Un film irlandez se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• Cateva scene din film nu au loc intr-un pub.
• Preotul declanseaza o incaierare generala in biserica.
• Un porc poarta numele Maggie Thatcher.

LOGICA: Pentru ca traditia orala o impune, primele filme africane constau exclusiv in sunete. Abia la sfarsitul anilor ’30 au fost adaugate imaginile.

PIEILE-ROSII: Indienii din America n-au facut niciodata filme. Cu toate acestea, costume si legende se gasesc din plin. Un cineast apas explica paradoxul: Sa facem filme, de acord, dar unde? Omul alb a furat toate pamanturile stramosilor nostri ca sa turneze pe ele westernuri!

PLACE VENDOME: In filmul regizat de Nicole Garcia (1998), Catherine Deneuve numara diamante pana devine alcoolica si depresiva. Cum ne dam seama: o vedem cumparand camembert de la un comerciant arab si scotand toate tetierele scaunelor din Renault-ul ei Safrane. Ca s-o consoleze dupa esecul sotului, Jean-Pierre Bacri o invata sa foloseasca un desfacator de conserve. Dezastru total; asa ajunge ea in preajma lui Jacques Dutronc, un mafiot rus, care-i spune sobru: „Impreuna, am geme de placere.” Dupa care mafiotul ajunge la inchisoare, la fel ca scenaristul.

POLONEZ (film): Un film polonez se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• Este produs de Marin Karmitz.
• Cel putin trei membri din echipa tehnica poarta prenumele Zbigniew.
• Filmul, calificat drept „baroc”, apare pe coperta a cel putin un numar din revista Telerama (mai degraba doua).

PORNO (film): Un film porno se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• O baroana opreste cu scrasnet de roti pe aleea care duce la castel.
• Un ingrijitor vesel bea o cupa de sampanie.
• Nici o scena din film nu are loc in pat.

PORTUGHEZ (film): Un film portughez se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• Este finantat din fondul EURIMAGE al Uniunii Europene.
• Beneficiaza de un ajutor comunitar oferit prin programul SCRIPT.
• Cel putin 30% din buget provine dintr-o subventie de la Bruxelles.
Nota: Pasiunea pentru filmul portughez este o perversiune numita „fado-masochism”.

PROFET IN TARA LUI: Premiera new-yorkeza a filmului Sapte ani in Tibet (1997) a fost un esec rasunator. Pe atunci, saptamanalul US Entertainment considera filmul lui Jean-Jacques Annaud ca fiind „prea american”.

SCIENCE-FICTION (film): Un film SF se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• Lacustele uriase au preluat puterea.
• Consiliul Interplanetar de Securitate declara razboi total insectelor.
• Consiliul Interplanetar de Securitate este condus de o femeie.
Nota: In mod bizar, in filmele SF, tehnologia este mai putin avansata decat in zilele noastre, iar calatoriile in hiperspatiu se programeaza cu ajutorul cartelelor perforate.

SPIONAJ IN FAMILIE: Remake dupa filmul american True Lies, cu Thierry Lhermitte in rolul lui Arnold Schwarzenegger. Claude Zidi semneaza una dintre cele mai bune comedii de actiune ale sale, aducand acel French touch care-i lipsea filmului lui James Cameron.

STAR WARS: Space opera lui George Lucas a trezit de la bun inceput un interes nemaipomenit in randul liceenilor. Nici nu-i de mirare: elevii regasesc in film universul lor de zi cu zi, idealizat prin magia celei de-a saptea arte. Baietii se identifica automat cu Luke Skywalker, adolescentul cutezator, neinteles de familie; fetele, cu regina Amidala, care sta cinci ore pe zi sa se machieze. Darth Vader intruchipeaza un director necrutator, care conduce o adunatura de profesori slugarnici, pe care-i pune la munca de jos. Iar Han Solo este fratele complice, intotdeauna insotit de Chewbacca, repetentul cu par lung si inima de aur.
Nu in ultimul rand, in abjectul Jabba il recunoastem pe ministrul Educatiei, cu certitudinile lui stupide si care-si uita promisiunile fara sa clipeasca.

SUEDEZ (film): Un film suedez se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• Este alb-negru, doar ca fara alb.
• Un jucator de sah observa Moartea pe fereastra.
• O masca de clovn trist simbolizeaza boala Mortii.
Nota: Filmele suedeze in care nu apare Moartea sunt cenzurate de Institutul Suedez de Film.

TURC (film): Un film turc se recunoaste dupa urmatoarele trei caracteristici:
• O capra rumega o palarie veche.
• Niste rufe sunt intinse la uscat pe un fir de sarma ghimpata.
• Un detinut politic isi rade mustata in semn de protest.

TITANIC: Ca de atatea alte ori, un film francez, mai exact Micul scaldator (al lui Robert Dhery, cu Louis de Funes si Michel Galabru), a fost sursa de inspiratie pentru superproductia hollywoodiana care nu are, din nefericire, nici prospetimea, nici umorul originalului.

VIATA MEA SEXUALA… SAU CUM AM AJUNS LA DIVERGENTE: In acest film lansat in 1966, cineastul Arnaud Desplechin povesteste pe un ton deliberat tragic iubirea imposibila dintre doi oameni care nu au nimic in comun (el este lector de filozofie la Scoala Normala Superioara, ea este conferentiar si preda literatura la Sorbona), dar care hotarasc sa ignore diferentele dintre ei si sa dea frau liber sentimentelor.

Din volumul cu acelasti titlu, in pregatire la Editura Humanitas, in colectia Rasul lumii. Traducere de Maria Petrescu.