Aventurile literare ale Fluturelui-Curcan/ de Stelian Țurlea

Niculae Gheran

Arta de a fi păgubaș

IV- Bordel nou cu șteoarfe vechi

Editura Pallas Athena

Încă un volum al savuroaselor amintiri ale octogenarului Nicolae Gheran. Pe primele trei cărți ale ciclului Ioana Pârvulescu le situa în pitorescul balcanic Anton Pann – Ghica. Dacă în acele volume apare lumea de la ultimul război și deceniile care au urmat, „Bordel nou…” începe cu revoluția din decembrie 89 și se încheie mai ieri. Personaje cunoscute și mai puțin cunoscute, uneori cu numele ușor modificate (sugestivul Silviu Borcan, de pildă) abundă în cartea savuroasă, numai dialog și probleme pe care le recunoaștem cu toții (exemplu – milionul de euro dați pentru o frunză care să ajute la promovarea brandului de țară). „E dificil să scrii despre actualitate, fără să ai distanța impusă de istorie – afirmă Niculae Gheran. Singura soluție era să scad valoarea memorialistică a lucrării în favoarea ficționalizării realității – ceea ce în literatură se numește transfigurare artistică.”

Nathan Filer

Șocul căderii

Editura Trei

Traducere din engleză de Mariana Piroteală. Roman laureat al Premiului COSTA Book of the Year 2013. „Un portret extraordinar al prăbușirii unui tânăr în abisul bolii mintale. Un roman curajos și remarcabil semnat de una dintre cele mai promițătoare voci ale ficțiunii contemporane.” Autorul este scriitor și lector de Creative Writing la Universitatea Bath. A făcut muncă de cercetare în secția de psihiatrie a Universității Bristol și a lucrat ca asistent medical în spitale de psihiatrie. A scris pentru radio și TV. Susține și recitaluri de poezie, având frecvent turnee literare în Marea Britanie.

Gwenaëlle Aubry

Nimeni

Editura Pandora M

Traducere din limba franceză de Svetlana Cârstean. Romanul a apărut în 2009 în Franța și a fost recompensat cu Premiul Femina. Îl prezintă Gabriela Adameșteanu: „Un apreciat profesor de Drept lasă moștenire un manuscris în care, povestindu-și boala (un sindrom maniaco-depresiv), și-a căutat identitatea pierdută. Boala l-a transformat într-un „nimeni”, dar comentariul profund, nuanțat, al fiicei, îl recompune din măștile ordonate alfabetic. Două voci, două vieți decalate, efortul de a ascunde suferința, de a atinge sau de a păstra normalitatea. O carte tulburătoare, pasionantă, impecabil scrisă, despre legături indestructibile de familie, despre granița incertă dintre literatură și proiecțiile psihice.” 

Immanuel Mifsud

În numele Tatălui (și al Fiului)

Editura Polirom

Traducere din limba engleză și note de Denisa Duran. Roman distins cu Premiul Unuinii Europene pentru Literatură în 2011. Scriitorul este maltez, probabil primul care se traduce la noi. „Întorcându-se de la mormântul tatălui, naratorul începe să răsfoiască jurnalul ținut de acesta în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Jurnalul este scris într-un stil rece, impersonal, lapidar, însă tocmai acest lucru îl determină pe fiu să reconsidere relația pe care a avut-o cu tatăl său de-a lungul vieții. Invalid după un accident de motocicletă, tatăl încercase mereu să-și convingă apropiații că e un om de fier, capabil să înfrunte singur toate greutățile, educându-și fiul – cel de-al optulea copil – să trăiască la fel. Romanul e relatat din dublă perspectivă, a tatălui și a fiului, și e un amestec de stiluri.”

Vasile Popa Homiceanu

Cronici din cetatea lumii

Editura Limes

„Citind romanul lui Vasile Popa Homiceanu, am avut sentimentul că cel de-al doilea deziderat al marelui meu dascăl de literatură s-a împlinit. Ținutul imaginar creat de romancierul moldav are o fabuloasă geografie și o istorie colosală, în care reverberează ecouri de la Facerea lumii până la trecutul recent, comunist. Miezul narațiunii este, de fapt, o «recapitulare», în cheie ironică, a principalelor mituri ale umanității, a marilor sisteme metafizice și a senzaționalelor descoperiri științifice. Apariții și dispariții misterioase sunt consemnate cu scrupulozitate, personajele care populează ținutul pogorând direct din paginile Bibliei, unele, din pasta eposului popular, altele, ori din hrubele și ungherele unei veritabile curți a miracolelor, cele mai multe. Se conturează astfel o carte a miracolelor ale cărei coordonate de bază sunt circul, consemnarea administrativă cu iz de cronică apocrifă și viziunea religioasă, totul desfășurându-se sub semnul unui comic suveran. O izbândă a narativei românești, fără nici o îndoială.” (Mircea Petean)

Felix Nicolau

Fluturele-Curcan

Specii amenințătoare

(roman critic)

Editura Karth

Criticul literar își adună în acest volum masiv (400 de pagini) cronici din ultimii ani pe care le precede cu un text despre „fluturele-curcan”. După ce și-a dat seama, mărturisește el, că scriitorul e un fluture sau un curcan, a constatat că s-au înmulțit hibrizii, anume fluturele-curcan, care depășește tarele speciilor de proveniență. Despre aceștia scrie criticul, pentru că ei formează „literatura deceniului doi al mileniului trei în forma ei cea mai curată: cu miez, imaginativă, profundă, cu umor sau tragică și mai ales cu stil puternic, fără afectări.”