Avertismentul

Oricat de sobri am dori sa fim, oricat am incerca sa ne situam de partea autoritatilor care vad, ca intotdeauna (si firesc pana la un punct) partea plina a paharului, oricat ne-am astupa urechile la avertismentele casandrelor asupra primejdiilor lumii in care ar urma sa intram, nu putem trece peste avertismentul Uniunii Europene care sta in cumpana inca o jumatate de an daca sa primeasca ori nu Romania la 1 ianuarie 2007.

Adevarul este ca nu suntem pregatiti pentru organismul european, ca prea multe tare apasa asupra tuturor domeniilor vietii sociale, economice, politice, culturale: coruptie, indolenta, birocratie, nepotism, legislatie deficitara sau ineficienta, administratie stufoasa; ca prea putini dau dovada de initiativa in vreun domeniu, iar putinii capabili si dornici sa razbata cu greu mai raman intre fruntariile tarii, daca nu pleaca indata ce li se ridica in cale prima piedica; ca prea multi inca asteapta fel si fel de ajutoare de la stat, in loc sa puna osul la treaba; ca prea s-a raspandit principiul pagubos sa moara si capra vecinului; ca prea exista rezistenta la reforme si la orice schimbare a starii de amorteala calduta si prafuita cu care ne-a obisnuit o jumatate de secol de comunism; ca nu prea mai intelegem notiuni ca respectul, munca, intrajutorarea, cinstea, curatenia; ca nu suntem capabili sa intocmim proiecte pentru banii pe care ni-i ofera generos organismul european si ne uitam cu indiferenta cum se duc pe apa Sambetei; ca prea le acceptam pe toate ca pe o fatalitate.

Pe drumul pe care l-am parcurs pana acum am fost mai mult impinsi de la spate si probabil altii au inteles inaintea noastra ca suntem inca ametiti si nu vom ajunge la finis daca nu suntem impinsi si pe ultima suta de metri. Cam la aceasta se rezuma conditionarea Uniunii Europene: intrarea in UE este mentinuta pentru ianuarie 2007, dar pana atunci mai aveti niste teme de rezolvat si va mai exista o examinare in luna octombrie. In mod sigur, nici atunci nu vom fi pregatiti. Vom intra in Uniunea Europeana doar daca birocratii de la Bruxelles vor impune, ca si pana acum, un program riguros de continuare a reformelor si mai ales de punere in practica a celor adoptate/acceptate pana acum. Asta e sansa. Altminteri, nu ne vom alatura, taras-grapis, celorlalte 25 de state membre ale Uniunii si nu putem spera la o bunastare mai apropiata decat la calendele grecesti. Despre schimbarea de mentalitate nici n-are rost sa mai vorbim, ea se va produce, daca se va produce, numai dupa integrarea (nu intrarea) in Uniunea Europeana, adica peste foarte multi ani.