Bacalaureatul subminează economia națională

Rezultatele înregistrate la examenele de bacalaureat în ultimii doi ani produc efecte dramatice și asupra bugetului de stat (care și așa nu se simte prea bine). Să mă explic: cei câțiva absolvenți de liceu care și-au luat BAC-ul în ultimii doi ani fie se vor școli la universități din străinătate, fie vor aplica (și vor fi admiși pe locurile fără taxă) la universități de stat autohtone.

Ceilalți, cei mulți care au picat cu brio BAC-ul, s-ar fi bulucit la universitățile particulare unde, în contra unor taxe cu valoare de examen/ examene, ar fi obținut, în mai mulți ani (după buzunarul fiecăruia) diplome de licență (pasul unu) și de master (pasul doi), dacă nu și de doctorat (pasul suprem, pentru pretențioși și rafinați). În tot acest timp, din banii cotizați de tinerii învățăcei, universitățile particulare ar fi putut plăti cadrele didactice care, la rândul lor, ar fi plătit taxe la stat. Tot din banii junilor dornici de învățătură superioară, universitățile particulare ar fi făcut profit, iar acesta ar fi fost impozitat de stat, conform legislației în vigoare.

Nu trebuie omise din calcul nici cheltuielile colaterale pe care tinerii studenți (părinții lor, de fapt) le-ar fi făcut cu ocazia fericitului eveniment al începerii studenției: achiziția unui SUV sau măcar a unei limuzine mai acătării, că doar n-o să te duci la universitate cu tramvaiul, ca toți rupții-n cur, o vacanță exotică alături de dragii de colegi, că doar n-o să te duci în tabără la Olănești, o hăinuță-două de firmă – așa, ca semn de respect față de instituția de învățământ, abonamente la saloane de smuls părul din nas și de alergat pe benzi rulante și încă alte produse și servicii care nu pot lipsi din ghiozdanul niciunui student serios. Toate aceste cheltuieli studențești ar fi produs, evident, venituri la bugetul de stat, ba chiar ar fi contribuit, într-o măsură deloc neglijabilă, la crearea de locuri de muncă.

Cum în ultimii doi mai mulți sunt tinerii care n-au luat BAC-ul decât cei care l-au luat, e limpede că bugetul de stat a fost păgubit de sume însemnate, conform raționamentului (de necontestat) expus mai înainte. Așadar, a-i pica pe junii absolvenți de liceu la bacalaureat poate fi privit ca un act de subminare a economiei naționale.

Drept pentru care propun două soluții, pentru ca asemenea practici iresponsabile să nu se mai repete.

Prima: diploma de bacalaureat să rămână în competența Ministerului Educației, dar să fie înmânată elevului la înscrierea în clasa întâi (odată cu primul carnet de note) și să devină “operațională” după doisprezece ani, fără a condiționa (stupid, tendențios și nedemocratic) acest lucru de studiile absolvite între timp.

A doua soluție: pentru ca tinerii să nu mai fi expuși permanent reformelor fără sfârșit din sistemul de învățământ, gestiunea diplomelor de bacalaureat ar putea fi trecută din “parohia” ministerului de profil în aceea a Oficiilor de stare civilă. Concret, mult jinduitele diplome ar putea fi înmânate părinților când aceștia se duc să ridice certificatul de naștere al copiilor. În acest caz, diplomele ar putea fi folosite după nu mai puțin de 18 ani – firește, indiferent de studiile absolvite în această cea mai frumoasă perioadă a vieții.