Balcic

La Cercul Militar National (17-30 noiembrie), noua artisti au incercat sa rezolve o problema de echilibru pictural intre traditie si inovatie, pentru a comunica in tablourile lor noul spirit al Balcicului, redescoperit cu ocazia taberei de creatie (editia a II-a) organizata acolo vara trecuta de pictorita Marilena Murariu, cu sprijinul d-nei Mihaela Dragomir, directoarea agentiei de turism Ella Traveland.

NouA artisti incearca asadar sa fie ei insisi, constienti de mostenirea culturala pe care generatia de aur a lasat-o ca privire plastica asupra Balcicului si a ceea ce inseamna acest loc plin de miraj tainic, de stralucire mediteraneeana si de umbre orientale, de fascinatia unei epoci cand locurile nu erau sufocate de “satul global”. Incercarea de recuperare a Balcicului mitic este intr-un fel o lupta nostalgica impotriva tendintei catre uniformizare a vremurilor de astazi, cu amintirea culturala a perioadei interbe-lice cand au lucrat acolo, printre altii, Iser, Steriade, Ghiata, Patrascu, Eleutheriade… Revenirea la pictura in plein air este favorizata de peisajul plin de farmec, cu vegetatie luxurianta si stanci ce intra semete in mare, de orasul vechi de piatra, patinat de timp, de palatul cu geamie si gradina al Reginei Maria.

Pentru unii dintre artistii expozanti, Balcicul inseamna lumina soarelui la zenit, care taie stancile in unghiuri drepte cu marea fara ocolisuri, ca o prelungire a cerului (Serban Dragoescu, Emanoil Mazilu). Altii sunt atrasi de farmecul inserarii ce indulceste contururile, sterge distantele si face ca planurile sa devina decorative in auriul crepusculului (Ilie Boca). Dan Palade vrea sa simta cum aerul modeleaza materia si modifica raporturile vegetalului cu cladirile si marea. Marilena Murariu cauta fantasticul noptii care invaluie totul cu violetul sau magic intr-un covor cu sclipiri aramii unde stelele sunt barci ce plutesc pe marea necunoscuta a cerului, in tablouri construite cu rigoare. Mihai Sarbulescu isi lasa privirea sa insoteasca bucuroasa razele umede ale soarelui diminetii sau pe cel plin de vibratii misterioase al amurgului de-a lungul unei strazi in panta sau intr-un colt de gradina, sclipind in pietrele drumului sau in corolele florilor puternice si totodata gingase pe care le picteaza cu aplomb. Invaluitor, peisajul i se prezinta Silviei Cambir in dominantele sale pe care le noteaza febril si sensibil in acuarela, si cu concentrare dramatica in uleiuri ce evoca mai ales lumina interioara a locului, unde chiparosii sunt strajeri ai memoriei, cu un aer de tristete si vis. Marcel Chitac urmareste sa surprinda trasatura de forta si mister a arhitecturii traditionale a Balcicului in pasteluri cu aura nostalgica, dar si in picturi pline de culoare, iar Minu Movila vrea sa ilustreze in marine cu iz traditional omniprezenta luminii.

Astazi, cand pictura de sevalet pare sa piarda teren in fata unor tehnici noi de creatie plastica, este salutar efortul artistilor de a reinvia pe panza un loc deja consacrat al trairilor picturale. Balcicul indeamna la confruntari cu trecutul, cu prezentul si cu sine insusi.