Balcic – „cuibul liniștit”/ de Ziarul de duminică

Ca orice paradis, și Balcicul a fost pierdut. Lucian Boia l-a reconstruit însă atât de bine din fărâme de memorie, din documente și fotografii de epocă, încât se poate spune că, printr-o carte atât de frumoasă, am recâștigat, simbolic, paradisul pierdut.

Până la a fi românesc, din 1913, Balcicul era doar un spectacol al mării și un seducător amalgam etnic și cultural de la marginea fostului Imperiu otoman. Dacă administrația noastră preia un târg modest, pictorii dau aici de Orient în toată splendoarea sa, dar mai ales de un peisaj și de o lumină cu totul aparte. Deși îl vizitase în 1915 și văzuse ce era de văzut, regina Maria se îndrăgostește de Balcic abia în 1924, într-atât de puternic, încât își construiește, pe țărmul stâncos și sălbatic, un adevărat paradis. Se poate spune că datorită ei, din acest moment, mitul Balcicului nu mai are nevoie de combustia istoriei, este pur și simplu sincron cu realitatea, ba chiar o înrâurește, dându-i o strălucire fără egal în perioada interbelică. Boema artistică, animatorii culturali, scriitorii, arhitecții și chiar și politicienii vin vară de vară la Balcic, înfrumusețându-l și pregătindu-l pentru o promițătoare carieră de stațiune marină și culturală.
„Pentru turism – scrie Lucian Boia –, Balcicul era, într-adevăr, splendid dăruit, atât prin pitorescul lui natural, cât și printr-un pitoresc uman, nu mai puțin bătător la ochi. În totul, era  diferit, era altfel. Istorie, legendă, cine mai știe unde era adevărul? De fapt, translația spre legendă e un semn bun, un simptom de vitalitate. Rămâne cu noi doar acea parte a trecutului susceptibilă să stârnească imaginația. Balcicul este Balcic, tocmai fiindcă peste Balcicul real, și transfigurându-l, s-a așezat un Balcic imaginar.“

Așadar, subiectul cărții este Balcicul în perioada lui românească, din 1913 până în 1940. Volumul beneficiază de un număr substanțial de imagini de arhivă și de un număr substanțial de reproduceri ale imaginii sale în pictura românească. Volumul oferă cititorului bucuria unei cărți cartonate, cu supracopertă și hârtie de volum tonată, publicată în condiții grafice deosebite.

După catalogul expoziției organizate de Doina Păuleanu la Constanța, „Balcicul în pictura românească”, 2004, ediție revăzută în 2007, și volumul „Pictori români la Balcic”, din 2012, semnat de aceeași autoare, cartea profesorului Lucian Boia este cea mai substanțială prezentare a Balciului românesc – demografie, economie, artiști, scriitori, primari, sfârșit și legende.

Lucian Boia – Balcic. Micul paradis al României Mari. Editura Humanitas

Colecția: Seria de autor Lucian Boia