Balul Arhitecților 2011 cu doi pianiști de geniu/ de Cristina Țurlea

De ceva vreme, Uniunea și Ordinul Arhitecților din România aniversează în fiecare an înființarea primei Societăți a Arhitecților Români, printr-un bal al arhitecților. Societatea Arhitecților din România a fost fondată la 26 februarie 1891, de 24 de arhitecți, în frunte cu Alexandru Orăscu, care le-a devenit președinte. Atât Societatea, cât și Corpul Arhitecților au fost desființate în 1948 și înlocuite în 1952 cu Uniunea Arhitecților. Tradiția strălucitoarelor baluri a fost reluată la centenar, în 1991.

Locurile în care s-au desfășurat aceste evenimente au reprezentat, fiecare, momente importante în istoria arhitecturii și societății românești, iar reuniunile arhitecților au ținut să insiste asupra acelor semnificații. Au fost: București – Ateneul Român, Cercul Militar, Palatul CEC, Casa Oamenilor de Știință; Sibiu – hotelul Împăratul Romanilor; Cluj-Napoca – Opera Română; Brașov – hotelul ARO Palace; Iași – Palatul Primăriei și hotelul Traian.

Fiecare dintre baluri a fost legat de subiecte importante pentru dezvoltarea mediului construit. Astfel, în 2005, a fost asociat cu proiectul de revitalizare urbană și socială a zonei Lipscani; în 2006, cu problematica “traseelor culturale” din București (proiectul de reabilitare urbană a traseului cultural Calea Victoriei și a traseului cultural Str. Pictor Verona); în 2007, s-a celebrat statutul de oraș european al Sibiului; în 2008, la Cluj-Napoca s-a lansat semnalul “S.O.S. dezvoltarea urbană românească”; în 2009, la Brașov, s-a discutat asupra calității vieții din România și asupra contribuției arhitecților. Cum declara cândva Șerban Țigănaș, președintele Ordinului Arhitecților din România, “Balul Arhitecților este o oportunitate de a crea o legătură, o interfață, între breasla noastră și societate”.

În 2011, Balul Arhitecților a fost organizat la Sinaia, oraș ales atât pentru colecția remarcabilă de valori arhitecturale, cât și pentru centenarul hotelului Palas și apropiata aniversare a clădirii Cazinoului. Balul a fost însoțit de o seamă de manifestații, în zilele de 25, 26 și 27 februarie, dominate de conferința “Arhitectura spațiului public”.

Ideea că doar arhitecții sunt cei care fac arhitectura și creează orașul este o perspectiva parțială și superficială a problemei. S-a subliniat că orașul este creat, în final, după chipul și asemănarea locuitorilor lui – imagine a cutumelor, a tradițiilor, a unei mentalități și a stadiului de evoluție a unei societăți. Arhitectura este un subiect care privește întreaga societate, iar arhitectura spațiului public mai cu seamă. Ordinul Arhitecților din România și-a propus să susțină dezbaterea acestei problematici printr-un dialog între arhitecți și personalități ale vieții publice.

Au fost invitați la Sinaia Andrei Pleșu, Cristi Puiu, Dan Perjovschi, Gabriel Liiceanu, Alexandru Bălășescu, Ciprian Mihali, Mircea Cărtărescu și Dumitru Borțun. Logoul discuțiilor, creat de Dan Perjovschi, a fost “Orașul seamănă cu tine”. În cele câteva ore de discuții, moderate de arhitecții Constantin Goagea și Kazmer Kovacs, s-a vorbit despre spațiul public ca spațiu al nimănui, spațiul public ca loc al spectacolului, despre automobilul fetiș și despre izolarea arhitectului, despre muzica cetății creată de clădirile și pauzele dintre clădiri, despre “arhitecturarea” (ca proces complex) spațiului public, s-a subliniat că un spațiu public începe după un gest arhitectural și foarte multe altele.

A urmat Balul, la celebrul Cazinou din Sinaia.

În timpul acestuia a fost inaugurată Instalația cu Obiecte Nomade, un proiect conceput și coordonat de Tiberiu Bucșa și Ioana Pagu, o invitație surprinzătoare asupra necesarei reluări în posesie a spațiului public.

Un bal înseamnă de obicei un anumit ceremonial strict, o succesiune de momente în care se îmbină dansul cu antrenul și cu clipele de respiro, cu discursurile, șampania și concertul. Evenimentul începe întotdeauna cu un vals vienez și se încheie în zori cu cotillon. Ținuta este obligatorie. Doamnele și domnișoarele apar în rochii lungi, domnii, în smoching, frac sau costume de culoare închisă, cu papion.

Dar, după mai bine de o jumătate de veac în care balurile au lipsit și au fost interzise, lumea românească a revenit cu greu la ceremonial. Și anul acestea, am remarcat abdicări de la el și de la cutume. Ținuta de rigoare a fost împestrițată cu costume de toată ziua, asortate cu cravate țipătoare; tinerii studenți, invitați, pare-se, prima oară, au apărut în blugi și pulovere, iar fetele în cizme de stradă și cu părul legat cu elastic. Au fost doar excepții. Din fericire, regina balului a fost aleasă tot o studentă într-o impecabilă rochie de seară.

Dincolo de micile ezitări, rezultatul final a fost însă, ca întotdeauna, cel sperat, balul fiind o cale de socializare în cadrul breslei, iar programul artistic – o încântare. Printre invitați – cvartetul Arpeggione, Maria Răducanu și Maxim Belciug, Electric Brother și Gontz. Dar au dat o strălucire incontestabilă Harry Tavitian și Johnny Răducanu, doi pianiști de geniu care au cântat singuri și împreună, acompaniați de contrabasistul Pedro Negrescu, ridicând sala imensă de bal în picioare.

CRISTINA ȚURLEA a absolvit în 1990 Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, București; în 1996 Școala Academică de Înalte Studii în cadrul aceleiași universități, iar în 2003 Facultatea de Științe Juridice și Administrative din cadrul Universității Creștine “Dimitrie Cantemir”, București. În 2007 obține titlul științific de doctor în arhitectură. A publicat numeroase articole și cercetări, în reviste de specialitate, manuale și în cadrul sesiunilor anuale ale Academiei Române. Este autorul volumului “Arhitectura și spațiile publice”, Editura Cadmos, 2008 și coautor al volumului “Banca Națională a României și personalități din istoria construcțiilor”, Editura Mașina de scris, 2006. A primit Ordinul Național “pentru Merit” în grad de cavaler.