Bancherii au devenit mult prea realiști. Tocmai când nu ar trebui

De câțiva ani ne învârtim în cerc. Economia când crește, când scade, oamenii de afaceri spun că le merge prost pentru că nu au finanțare, iar bancherii susțin că mai întâi trebuie să existe creștere economică și apoi vor reveni și împrumuturile.

După cinci ani de criză bancherii care operează pe piața românească au devenit mult prea realiști. Dintr-odată au descoperit că firmele și populația sunt supraîndatorate și nu mai există loc de noi împrumuturi, că numărul de clienți bancabili se situează în jurul a

5 – 6 milioane pentru că restul sunt la țară sau nu vor să aibă de-a face cu băncile sau că piața bancară este supraaglomerată de câți bancheri universali sunt versus businessul pe care îl poate genera economia. Acestea sunt în parte concluziile summitului ZF Bankers’13.

În perioada de boom găsirea unui client și îndoparea lui cu bani erau cuvântul de ordine. Acum, Mișu Negrițoiu, chairmanul ING, constată: „Chiar dacă băncile ar avea bani, economia este oricum supraîndatorată. Expunerea corporațiilor este de 200% din capital, iar jumătate din veniturile acestora merg oricum în plata ratelor la credite“. Deci adio expansiune, adio noi investiții, adio noi achiziții de echipamente, adio noi angajări pentru firme. Fiecare trebuie să se descurce cu ce are.

Bancherii au devenit gestionarii unor situații începând de la păstrarea clienților, necesitatea restructurării rețelelor și a operațiunilor și nu în ultimul rând până la administrarea creditelor neperformante.

Orice creștere vine doar dacă iei un client de la concurență sau reușești să recuperezi mai bine din creditele neperformante versus provizioanele constituite.

Piața de executări și valorificări ale creanțelor este extrem de slabă și nu există cerere. Sau dacă există cineva interesat să cumpere fie un imobil, fie un teren, fie un pachet de echipamente sau diverse creanțe, prețul este dărâmător de jos pentru bănci.

În primii doi ani de criză, înainte să lovească problemele din Europa și cele din Grecia, Spania sau Italia, au fost mulți care au bătut pe la ușile băncilor să preia o parte din active sau din credite. Atunci discountul era de 25-30%. Sperând că criza va ține doar unu-doi ani, bancherii au preferat să-și ascundă în dulap scheletele, crezând că economia și piața se vor îmbunătăți și vor reuși să recupereze creditele la valoarea lor nominală. Iar pentru ce nu puteau să pună deoparte marcau pierderea și cereau bani noi de la acționari.

Din păcate criza nu a trecut, iar piața evaluărilor și a cererii a scăzut și mai mult. Discounturile au urcat la 50-70% și chiar mai mult. Bani de la acționari nu mai au de unde să aducă pentru că nici ei nu mai au, așa că bancherii trebuie să se descurce cu ce au. Iar asta îi face să fie exagerat de realiști cu privire la analiza unui credit, la evoluția economiei, la evoluția diferitelor sectoare, la evoluția veniturilor diferitelor grupuri sociale, la simulările de afaceri începând cu prima întrebare – „ce se întâmplă dacă …. euro ajunge la

5 lei/vânzările scad cu o treime/se modifică legislația fiscală/se majorează taxele?“. Exact ce ar fi trebuit să fie în perioada de boom. Dar aceste întrebări puse acum acționează de data asta ca o frână pentru economie, pentru clienți, pentru business.