Aparent, Strania poveste a lui Benjamin Button/ The Curious Case of Benjamin Button are toate atuurile unui film gândit si realizat la dimensiuni impresionante.
Aparent, Strania poveste a lui Benjamin Button/ The Curious Case of Benjamin Button are toate atuurile unui film gândit si realizat la dimensiuni impresionante. Povestea este bizara si incitanta – numai buna pentru a fi ecranizata: un barbat se naste in vârsta de 80 de ani si intinereste o data cu trecerea anilor, parcurgând un traseu insolit al cunoasterii vietii, oamenilor si dragostei. Imaginea semnata de Claudio Miranda este filtrata, retro, construita din unghiuri impresionante, panorame frecvente si culori pitoresti. Capetele de afis – celebrisimul Brad Pitt si impecabila Cate Blanchett – care nu mai au nevoie de vreo prezentare, sunt secondate de Julia Ormond, Elias Koteas, Tilda Swinton si Taraji P. Henson. Povestea de dragoste dintre protagonisti pare sa aiba toate ingredientele iubirilor eterne: mister, contratimp, regasiri si pierderi succesive, emotii epistolare si, in fine, explozia marii reintâlniri. Insasi sursa de inspiratie a povestii este ilustra – filmul porneste de la o nuvela a lui F. Scott Fitzgerald, inspirat, se spune, de o remarca a lui Mark Twain: „Ce pacat ca cea mai buna parte a vietii vine la inceput, iar cea mai rea la sfârsit…”. Daca povestea marelui scriitor american este strabatuta insa de surprize si spirit ludic, varianta adusa pe ecrane de scenaristul Eric Roth si regizorul David Fincher sufera de cel putin doua defecte serioase. Pe de-o parte, o melodrama bolnavicioasa infasoara intr-un cocon de dulcegarii fiecare aparitie a lui Benjamin Button, o prezenta deruta(n)ta nu doar prin datele personajului sau, ci si prin aerul permanent distrat al lui Brad Pitt, care incearca aici (neinspirat) registrul cândva simpatic din Meet Joe Black. Pe de alta parte, maniera lui Eric Roth – autorul unor scenarii foarte diferite calitativ, de la tandrul Mr. Jones (1993) la catastrofalul The Postman (1997), de la multipremiatul Forrest Gump (1994) la impecabilul Munich (2005), la care a colaborat cu Tony Kushner – de-a impana povestea cu sentinte impozante si sterile devine de-a dreptul iritanta. De la batrânul care istoriseste mereu, inoportun si fara haz, cum l-a lovit trasnetul, la replicile neverosimile ale capricioasei Daisy, de la atmosfera confectionata din azilul de batrâni la parada crispata a capitanului de remorcher in orice ocazie, totul este greoi, fabricat si neconvingator. Cu atât mai stridente sunt platitudinile lui Benjamin Button, care repeta aiurea – la fel ca Forrest Gump, care asemana intruna viata cu o cutie de bomboane, dar macar avea farmec – ca „Nimic nu dureaza, si ce pacat ca este asa” ori „Niciodata nu stii ce-ti rezerva viata”. In plus, flash-forward-urile cu Daisy batrâna, pe patul de suferinta sunt atât de didactice si redundante, incât reusesc sa distruga si stropul de firesc care-i ramasese povestii si care rezista doar in secvente pasagere, precum intâlnirea pasionala dintre Benjamin si enigmatica Elizabeth Abbott. Ceea ce demonstreaza inca o data ca, la cinema, nu premisa, ci calitatea salveaza opera. Daca ideea unui personaj suferind de o cronoafectiune este extrem de ofertanta filmic (vom revedea ceva vag asemanator, anul acesta, in ecranizarea oarecum conexa si, sa speram, de alta factura, a excelentului roman – tradusa si in România – Sotia calatorului in timp/ The Time Traveler’s Wife -, cu Rachel McAdams si Eric Bana in rolurile principale), felul in care scenariul si regia stapânesc motivatiile si reactiile unui personaj atât de complicat, intr-o poveste atât de dificila, e decisiv. Specialist in istorii complicate si subterfugii psihologice reusite, David Fincher (Se7en, The Game, Fight Club, Panic Room, Zodiac) scapa de aceasta data din mâna echilibrul povestii, iar rezultatul e gaunos si neconvingator. Cât despre personaje, ele nu sunt nici atasante, nici memorabile, nici expresive – desi sunt, clar, gândite adânc -, nu doar pentru ca nu au consistenta, ci mai ales pentru ca nu au suflet. Cu atât mai acut pare, in consecinta, contrastul dintre pretentiile exagerate ale povestii, desfasurarea ei pompoasa si lipsa ei totala de autenticitate, cu cât cele treisprezece nominalizari la Oscar si cele cinci la Globul de aur (pe lânga altele, numeroase, la diverse trofee) fac din film un pom laudat gata sa cada, se pare, in capcana propriei emfaze.
Strania poveste a lui Benjamin Button/ The Curious Case of Benjamin Button Productie SUA, 2008. Regia: David Fincher. Cu: Brad Pitt, Cate Blanchett, Taraji P. Henson, Julia Ormond, Jason Flemyng, Elias Koteas, Tilda Swinton. Premiera: 20 februarie. Distribuit de: InterComFilm Distribution