Versiunea completă
Burse - Fonduri mutuale

Bătrânul RASDAQ nu se predă, ci se mută pe ATS

Piața RASDAQ, creată după model american în epoca de aur a privatizărilor românești, își trăiește acum ultimele zile, fiind la un pas de desființare, singura soluție găsită de autorități pentru a fi respectată legea.

Roxana Pricop · 4 aprilie 2012 · 7 min de citit

Piața RASDAQ, creată după model american în epoca de aur a privatizărilor românești, își trăiește acum ultimele zile, fiind la un pas de desființare, singura soluție găsită de autorități pentru a fi respectată legea.

După câteva tentative eșuate de reformare, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a găsit soluția de rezolvare a necunoscutei pieței RASDAQ: desființarea după 16 ani de funcționare.

Arbitrul pieței de capital vrea ca toate cele 1.152 de companii tranzacționate în prezent pe piața RASDAQ să se mute pe sistemul alternativ al Bursei de Valori București (BVB) care sigur nu este piață reglementată, iar companiile cele mai valo­roase să treacă în timp pe piața regle­mentată a BVB dacă acționarii vor acest lucru. Decizia finală nu este încă luată, proiectul de instrucțiune ce stabilește desființarea pieței este supus dezbaterii publice și n-ar fi de mirare să mai treacă ani, așa cum s-a mai întâmplat, până când CNVM ia o hotărâre.

Cum s-a ajuns însă ca după 16 ani de funcționare piața RASDAQ să fie la un pas de a fi ruptă în bucăți între ATS și piața reglementată a bursei de la București? De ce al șaisprezecelea an de viață ar putea fi și ultimul pentru o piață proiectată la înce­puturi drept cea mai modernă bursă a Ro­mâniei, cu platformă electronică și conturi globale încă din primele zile de tranzac­țio­nare?

Modul în care a funcționat RASDAQ din 1996 până în prezent oferă suficiente indicii. Piața RASDAQ a fost înființată în octombrie 1996 cu un scop precis: să asigure suportul instituțional și tehnic pentru tran­zac­ționarea tuturor acțiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în Masă. Altfel spus, mii de companii au ajuns să fie listate fără ca măcar să știe, acționarii nu erau în căutare de finanțare și nici suporteri ai pieței de capital, astfel că multe dintre societăți s-au delistat cu prima ocazie.

Numele este un acronim ce provine de la Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotation, sau mai bine zis o interpretare românească a bursei americane NASDAQ care a servit drept model. RASDAQ a apărut în urma unui memorandum semnat în 1994 de guvernele României și SUA. Anca Dumitru a fost primul director general al RASDAQ, iar George Păunescu, unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din România în anii ’90, a fost primul președinte. La inaugurarea bursei RASDAQ a fost prezent și președintele de atunci Ion Iliescu.

“Era nevoie de un sistem de capacitate foarte mare, cu o tehnologie foarte avansată și performantă, sistem accesibil de la distanță, astfel încât toți cetățenii României să aibă acces ușor la un broker pentru a-și valorifica acțiunile. Au fost evaluate diverse soluții și a fost agreat modelul unei secțiuni a NASDAQ”, își aduce aminte un broker.

După doar un an de funcționare, piața RASDAQ a ajuns să numere nu mai puțin de 5.300 de emitenți, toți proveniți în urma procesului de privatizare, iar capitalizarea bursieră a companiilor a sărit de 1,5 miliarde de dolari, cifre record pentru acele vremuri.

Printre emitenții RASDAQ s-au numărat companii care astăzi ar stârni invidie din partea oricărei burse din regiune: combinatul siderurgic Sidex, liderul de pe piața locală a berii Brau Union, producătorii de ciment Romcif Fieni preluat ulterior de HeidelbergCement și Romcim București preluat de Lafarge. Aceste companii s-au tranzacționat pe piața RASDAQ însă au fost preluate de investitori strategici și delistate. Piața RASDAQ nu a pus nimic în locul acestor companii și astfel a ajuns în prezent să numere doar 1.100 de companii, cei mai mulți dintre aceștia fiind din rândul celor privatizați la finalul anilor nouăzeci.

La începutul anilor 2000 nu a contat prea mult dacă RASDAQ era sau nu piață reglementată, dacă investitorii respectă sau nu reguli de tranzac­ționare, au existat în­cercări timide de a impune re­guli de tranzac­ționare și de tran­sparență/ra­por­tare pentru emi­tenți. Și astăzi unele companii publică date semes­triale sau trimes­triale sau rezultate anuale pre­liminare la fel ca pe o piață regle­mentată, în timp ce altele anunță cu întârziere și rezultatele anuale.

Drept urmare, piața RAS­DAQ a devenit un fel de Vest Sălbatic al pieței de capital. În 2000, RAS­DAQ a ajuns chiar subiect de glumă după ce cântăreața de muzică populară Irina Loghin, pe atunci deputat, întrebată ce părere are de fraudele de pe această piață, a răspuns: “Dacă a furat, să meargă și RASDAQ la pușcărie”.

RASDAQ nu a mers la pușcărie, ci a fuzionat cu Bursa de Valori București în 2005, autoritățile intensificând demersurile de aducere a pieței în pas cu legea având în vedere nu prea îndepărtata aderare a României la Uniunea Europeană din 2007.

Situația pieței RASDAQ s-a complicat și mai mult începând din anul 2008, când demersurile de restructurare întreprinse de conducerea Bursei de Valori București nu au fost aprobate de CNVM. Reprezentanții BVB au propus în urmă cu patru ani ca societățile care îndeplinesc condițiile de cotare la Bursă să fie incluse într-o nouă categorie a pieței reglementate, numită RASDAQ-STAR. Au mai trecut doi ani, iar în 2010 CNVM și Bursa au anunțat că au căzut de acord că piața RASDAQ trebuie desființată: cei mai valoroși emitenți să fie transferați la cota Bursei, iar restul să treacă pe sistemul alternativ.

Nicio decizie finală însă. După doi ani, în martie 2012, după ce Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că RASDAQ nu e piață reglementată la interpelarea Curții de Apel Cluj într-un dosar în care mai multe persoane care au încheiat o serie de tranzacții cu acțiuni RASDAQ sunt judecate pentru manipularea pieței de capital, CNVM s-a angajat să rezolve odată pentru totdeauna necunoscuta pieței RASDAQ. Soluția este veche: vor fi mutați toți emitenții pe sistemul alternativ, urmând ca aceia valoroși să fie transferați după acordul acționarilor la cota bursei. Pe ATS, acționarii nu sunt obligați să facă ofertă de preluare dacă au depășit un anumit prag de de­ținere, regulile privind transpa­rența și infor­marea investitorilor sunt mult mai laxe, de­listarea se poate face prin simpla decizie a acționarilor.

Investitorii nu sunt însă de acord cu aceste mo­di­fi­cări. Ei consi­deră că piața RASDAQ este o piață regle­­men­tată, așa cum a fost ea definită la în­fiin­­țare, în 1997, și astfel tran­sfe­rul com­pa­niilor de pe RASDAQ pe ATS le va afecta drep­turile de acțio­nari.

Ce a mai rămas din RASDAQ

Citește și