Biblioteca lui Carol I

Regele Carol I nu a avut o cultura intinsa, asta si din cauza obarsiei sale si a functiilor pe care urma sa le aiba. A trebuit sa studieze “obiecte serioase”, precum istoria, arta militara, notiuni legate de comert si finante.

Totusi, parandu-i-se prea sec bagajul de cunostinte, s-a aplecat “nemteste” si asupra Istoriei Artei, domeniu in care discuta aproape ca un erudit. Nu este, deci, de mirare ca a reusit – prin intermediul lui Felix Bamberg – sa posede o colectie de tablouri de mare valoare, pe care a lasat-o Coroanei Romaniei, adica statului roman cu sistem de guvernamant monarhic. Totodata a fost si posesorul unei biblioteci impresionante, gandita la indicatiile sale de catre arhitectul Paul Gottereau.
Toate volumele, mai putin cele primite in dar, erau legate in piele de vitel, rosii, cu marginile aurite; pe coperta, aceste volume aveau in mijlocul unui chenar coroana regala, sub care erau imprimate initialele numelui sau. Bineinteles, chenarul, coroana si initialele erau si ele aurite. Biblioteca, asa cum o vedem in fotografie, a existat pana la incendiul din 1926. Carol al II-lea a preluat-o si a pus-o in functiune in noul palat construit de profesorul Nenciulescu. In prima jumatate a anului 1948, cand Palatul Regal a fost devastat de haitele analfabete ale regimului comunist, cea mai mare parte a cartilor a fost data Bibliotecii Academiei, cu un inventar sumar, in care conta numarul, nu si continutul.
Evident, dupa ce volumele cele mai valoroase au fost subtilizate de noii potentati. Inca un aspect ce se cuvine a fi relevat: inainte de inventariere, mii de carti au fost rupte si distruse. Motivul? Nu aveau poze. Iata ce imbecili au “inventariat” aceasta biblioteca.