Biblioteca Memoria/ de Ziarul de duminică

Editura Polirom a lansat spre sfârșitul anului trecut o noua colecție, „Biblioteca Memoria. Jurnale, autobiografii, amintiri”, un proiect ce răspunde interesului constant al cititorilor pentru memorialistică. „Biblioteca Memoria” reuneste jurnale, memorii si autobiografii de ieri si de azi, cărti rare redate publicului după multa vreme, cărti consacrate, care si-au câștigat deja o faimă binemeritată, ori texte inedite. Volumele seriei constituie totodată un necesar recurs la istorie, reunind portretele personalităților si cronica evenimentelor din diferite epoci, pe care le redau din perspective multiple.

Alice Voinescu, Jurnal, 2 volume. Ediție îngrijită, evocare, tabel biobliografic și note de Maria Ana Murnu. Prefață de Alexandru Paleologu.

O mare conferențiară, profesoară de istoria literaturii dramatice la Conservator, care atrăgea prin prelegerile ei o audiență enormă. A trăit între 1885 și 1961, a urmat cursurile profesorului Hermann Cohen, adept al Școlii neokantiene, la Marburg, și-a luat doctoratul la Sorbona cu o teză care a făcut vâlvă în mediile academice, i s-a propus o catedră la o universitate americană, a refuzat, a revenit în țară, unde a ținut prelegeri la Conservatorul din București până în 1948, după care a fost închisă. Între 1925 și 1939 a fost invitată la vestitele decade de la Pontigny din Franța, unde se întâlneau mari personalități culturale ale Europei – Andre Malraux, Roger Martin du Gard, Andre Gide, Paul Langevin, Francois Mauriac, Charles du Bos, Ernst Robert Curtius ș.a. La insistențele lui du Gard începe să-și țină, în 1929, jurnalul, pe care nu-l va întreupe până la moarte. Cele 32 de caiete de însemnări sunt publicate aproape în totalitate în aceste două volume.

Alice Voinescu urmărește cu pasiune destinul unor generații. Jurnalul lui Alice Voinescu cuprinde însemnări despre evenimente si personalități din perioada interbelică si postbelică. Printre cei ce-si găsesc locul in paginile cărtii se numără Nicolae Iorga, George Enescu, Regina Maria, Gala Galaction, Marietta Sadova, dar si oameni de cultura de prim ordin din afara tarii ca Andre Gide, Roger Martin du Gard, Paul Langevin, François Mauriac, Ernst Robert Curtius, cu o parte dintre acestia autoarea sustinind si o bogata corespondență.

„Cititorul de azi va descoperi in acest jurnal o lume pentru reprezentarea careia nu dispune decât de repere răzlete, doar partial si poate impropriu, eventual derutant, corelabile in contextul istoric si social. Desigur, figureaza aici multe celebritati, si romanesti si straine, figureaza si personalitati mai mult sau mai putin ilustre, dar si alte persoane doar notabile in epoca, a căror insemnatate s-a sters odată cu disparitia acelei lumi, plus nenumarate altele strict private dar de mare distinctie si calitate umana care contribuiau la stralucirea ei. In marturiile Alicei Voinescu celebritatile coboara de pe soclu, intra in cotidian si in familiar, apar in relatiile lor cu prieteni sau cu altii, preocupându-se de chestiuni mari sau minore, veseli sau suparati, circulând in societate ca simpli oameni la fel cu ceilalti, iar acesti «ceilalti» apar nu o data mai interesanti sau mai rezonabili. Pe parcursul jurnalului asistam la destinele generatiilor, pe care Alice Voinescu le urmareste cu interes, cu afectiune, cu grija.” (Alexandru Paleologu)

George Panu, Amintiri de la Junimea din Iași

Ediție îngrijită, prefață și table cronologic de Z.Ornea. Scrise din pozitia de adversar politic al conservatorilor junimisti, Amintirile lui George Panu au contribuit, potrivit lui E. Lovinescu, la fixarea societatii literare in constiinta publica si l-au transformat pe autor in cel mai important memorialist al gruparii. Tabloul spiritual al „Junimii” este reconstituit prin descrierea momentelor sale cheie – banchete aniversare, prelegeri, primul ministeriat al lui Maiorescu, politica printre junimisti –, dar si prin portrete celebre – Eminescu, Creanga, Pogor, Alecsandri sau Carp. Aparute initial in publicatia Saptamina, marturiile lui George Panu dovedesc intuitie de gazetar experimentat si captiveaza cititorul prin farmecul relatarii si detalii mai putin cunoscute din istoria gruparii.

„Amintirile lui G. Panu se refera – strict vorbind – la numai trei ani din viata «Junimii» (1872-1875). Li s-ar putea deci reprosa ca nu sint suficient de concludente sau ca sint lacunare. Observatia ar putea fi inregistrata, daca am sta inaintea unei cronici sau a unor procese-verbale comentate. Scrierea lui Panu tine insa de o alta increngatura, in care climatul particular e acel al memoriilor, cu tot ceea ce semnifica si presupune genul. Autorul opereaza cu material si personaje reale, expunerea e directa, iar fabulatia pastreaza (pentru perioada circumscrisa) cronologia stricta a evenimentelor. Asa cum au fost (sau tocmai de aceea), voit dezlinate, repudiind organizarea metodica, deloc calofile, Amintirile lui Panu au ramas. Nu numai ca un document doldora de informatii si un tablou psihologic, de atmosfera, al ilustrei grupari, ci ca o pagina cu totul notabila a literaturii noastre memorialistice.” (Z. Ornea)

George Panu (1848-1910), jurist, memorialist, publicist, critic literar si om politic. Absolva literele la Universitatea din Iasi, iar in 1872 devine membru al „Junimii”. Ajutat de Titu Maiorescu, obtine o bursa si studiaza istoria, literele si stiintele juridice la Paris si Bruxelles. Isi ia doctoratul in drept la Bruxelles si revine in tara in 1879, profesind ca procuror, apoi ca avocat. Devine membru al Partidului National Liberal; este deputat din partea acestui partid si sef de cabinet al Ministerului de Interne. In 1887 publica celebrul pamflet antidinastic Omul periculos, care ii atrage o condamnare la doi ani de inchisoare. Se sustrage de la pedeapsa fugind in strainatate, unde va ramine un an. Se alatura Partidului Conservator, pe care il va parasi in 1901, pentru a se reapropia de liberali. Activitatea sa politica a fost dublata de o intensa activitate publicistica. A editat si a colaborat la mai multe periodice, intre care Cronica, Ziua, Convorbiri literare si Epoca. S-a remarcat de asemenea prin volumulPortrete si tipuri parlamentare (1893). In 1908 a aparut primul volum din Amintiri de la „Junimea”. George Panu a murit in 1910, anul in care pregatea pentru tipar al doilea volum al Amintirilor.