Bilanțul unei decade artistice/ de Daniel Nicolescu

Micul Versailles de pe lângă Micul Paris – am numit Palatul Mogoșoaia – răspunde de câțiva ani încoace bucureștenilor dornici de escapade de sfârșit de săptămână nu doar prin splendidele Așezăminte brâncovenești în sine, prin tulburătoarea lor arhitectură și poziționare pe malul lacului și în coasta pădurii, ci și printr-o rafinată, elegant diversificată, tenace întreținută ofertă culturală.

“Iată că un deceniu de explorări în arta românească, prin expoziții remarcabile, s-a împlinit, nu demult, la Palatul Brâncovenesc din Mogoșoaia, redefinit în anul 2001 ca Muzeu al Tradiției Aulice grație donației Liana și Dan Nasta. 2001-2011 este deceniul în care au fost organizate aproape 150 de expoziții de artă contemporană, ateliere de desen și pictură pentru publicul tânăr, mai mult de 100 rezidențe artistice și de traducere, experimente în dans, arte ceramice, textile, arheologie, video și fotografie, concerte de cameră și stagiuni muzicale. Mogoșoaia a fost locul în care bucureștenii s-au putut întâlni cu operele unor maeștri și discipoli remarcabili, artiști deplin consacrați sau debutanți ai ultimelor decenii, activi la București, Bacău, Cluj sau Timișoara, ori la Paris, Düsseldorf. Curatorii expozițiilor au fost, de-a lungul anilor, criticii Maria Magdalena Crișan, Aurelia Mocanu, Dan Hăulică, Adrian Guță, Erwin Kessler, Pavel Șușară, Mihai Plămădeală, Olivia Nițiș.

Un bilanț al acestui deceniu este dedicat, în aceste zile, artelor vizuale și readuce pe simeze 60 dintre cele mai remarcabile prezențe artistice românești care au onorat și îmbogățit spațiile Palatului brâncovenesc. Expoziția (care va fi deschisă publicului până la jumătatea lunii septembrie) a fost vernisată duminică 28 august, orele 18,00, în prezența unui public numeros, de către Dan Hăulică, președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă, cel care a fost cu competență și generozitate alături de donatori și de programele palatului brâncovenilor încă de la inaugurarea muzeului.”

Cum se poate vedea, în comunicatul muzeului, prezentarea evenimentului seamănă cu promovarea unei cărți în care este anunțat doar numele prefațatorului, fără a se pomeni nimic despre cel al autorului propriu-zis. Sigur, aici autorii sunt mulți, iar o listă exhaustivă ar fi diminuat impactul publicitar. În acest sens, trebuie făcută o precizare: la Mogoșoaia nu expune și nu a expus oricine (cum, din păcate, se întâmplă în multe spații expoziționale de la noi), iar lista autorilor aleși pentru simezele muzeale sau pentru spațiile exterioare (vezi, bunăoară, construcțiile porțelanate ale Danielei Făiniș, în 2008, sau straniile forme telurice ale lui Ion Nicodim și visele pneumatice ale Arianei Nicodim, în 2003) poate oricând fi considerată o schiță ideală pentru un sever și echilibrat panteon posibil al artei românești contemporane.