Bilantul unui fost geek

Am primit primul computer in 1995, pe cand implineam 15 ani. Era un IBM 486, cel mai performant calculator din acele timpuri. Nu stiam exact la ce folosea si m-am speriat atat de tare dupa ce l-am adus acasa, incat primul lucru remarcabil pe care l-am facut a fost sa apas cu avant pe fiecare tasta in parte, sa vad ce se intampla. Cand am ajuns la “Delete” (nu stiam engleza prea bine), pe monitor a aparut o intrebare. Eram fericit ca pot comunica astfel cu computerul meu si mi se parea o impolitete sa-i raspund “No”. Asadar, am apasat cu incredere pe “Yes”. Am privit vreme de 15 minute niste serpisori rosii si dolofani care se derulau rapid de la dreapta la stanga. Apoi ecranul s-a facut negru, PC-ul s-a restartat si a repornit in Norton/MS DOS. Aveam computerul de o jumatate de ora si tocmai stersesem Windows-ul.
Am invatat intuitiv MS DOS-ul si am descoperit o multime de jocuri video pentru el. Era epoca de aur a videogaming-ului – apareau primele jocuri cu masini, primele jocuri de strategie, primele shootere si RPG-uri. Doi ani mai tarziu, in 1997, ma conectam pentru prima oara la internet. In liceu, la Spiru Haret, aveam o echipa grozava de baschet, eram campioni in fiecare an si, intr-o buna zi, un coleg ne-a invitat la el acasa pentru a viziona cele mai tari slam dunk-uri pe www.nba.com, unul dintre primele site-uri cu continut video din lume.
Am fost atat de fascinat de internet, incat a doua zi am venit la mama la birou, unde reteaua fusese instalata de aproximativ o luna si mai toti se sfiau sa navigheze pe ea. Cu ocazia vizitei, pe langa familiarizarea cu Internet Explorer-ul, am mai descoperit niste lucruri sofisticate si foarte bizare: e-mail, chat, programul Word, mp3-urile si filmele in format mpg. In nici 3 saptamani, deja ma imprietenisem si corespondam cu o domnisoara din Olanda, pe care o cunoscusem pe chat-ul MTV. Peste alte doua luni, eram moderator pe un forum de socializare. In 1998, anul in care m-am pregatit pentru facultate, imi faceam referate si planuri de lectii folosind exclusiv computerul si bibliografia disponibila online. In primul semestru, la cursul de etica al Mihaelei Miroiu, am realizat o lucrare despre morala virtuala, online. Inca nu eram in anul 2000.
Nu am fost niciodata mai mult decat un home user: am folosit internetul pentru a-mi satisface curiozitatile si nevoile de cunoastere si entertainment. Astfel, o vreme, mi-a placut sa fiu la curent cu absolut tot ce era nou in computere si in internet. Nu faceam intre cele doua o mare diferenta, insa – evident – aceasta exista, se dezvolta si devenea din ce in ce mai pregnanta. Din acest motiv, incepand cu 2002, am pierdut sirul inovatiilor si am incetat sa mai fiu un geek (persoana superpasionata de calculatoare si de new media, in slang-ul britanic). In urma mea veneau generatii intregi de tineri care descopereau la 10 ani ceea ce eu descoperisem la 17. Iar astazi, cei mai multi copii de 6-7 ani se misca pe internet cu o lejeritate mai mare decat o faceam eu la sfarsitul adolescentei. Toata lumea vorbeste despre ei, dar nimeni nu face un studiu de profunzime care sa arate in ce fel ne schimba computerul vietile, mai ales la varste atat de fragede. Diversi psihologi isi dau cu parerea la televizor cand un pusti putin dezaxat isi bate un coleg pentru ca asa a vazut el intr-un joc video. Nimeni nu analizeaza insa impactul pe care o sursa nesfarsita de informatii il are asupra unor generatii intregi de geeks. Copii pentru care blogul, comertul online sau lumile virtuale sunt simple banalitati.