Bine că s-au luat credite!

4,5 milioane de români au luat peste 7 milioane de credite de la bănci. În numai cinci ani creditul pentru populație a crescut de zece ori, ajungând la 25 de miliarde de euro. Ratele anuale plătite către bancheri ajung la 5 miliarde de euro. Acum în plină criză economică, când totul se taie în jur – salarii, pensii, cheltuieli, berea, iar o parte din impozite pe venit, economii, câștigurile de capital cresc, povara datoriilor românilor către bănci pare dramatică. Suma care rămâne în familie la final de lună scade. Chiar ar putea să iasă și cu minus.

Ar fi trebuit să fie românii mai prevăzători, să ia în calcul că va veni o criză cândva – economică, valutară, a șomajului – care va destabiliza bugetele familiilor și să nu se împrumute ca să-și ia mașină, televizoare, apartamente, să-și renoveze casele, să plece în vacanță pe credite de nevoi personale, adică tot ce înseamnă consum? Sau e bine că s-a întâmplat așa?

Boom-ul de credite și de consum în general care a fost între anii 2004-2008 îl poți prinde poate odată la două decenii. Fiecare dintre noi cunoaște pe cineva care a luat credit de nevoi personale pentru a-și renova și remobila casa. Dacă nu ar fi apelat la credite, ar fi putut să facă lucrul ăsta dacă și-ar fi pus bani deoparte ani și ani. Sau ar fi rămas cu aceeași ma și nă încă mulți ani. Sau și-ar fi luat/schimbat locuința în 20 de ani.

Între 2000 și 2008 România a ars multe etape și a făcut un salt economic foarte mare, chiar dacă o parte a fost făcut pe datorie. Consumul, mallurile, ansamblurile rezidențiale, lupta pentru oameni, intrarea investitorilor străini, explozia cheltuielilor statului, creșterea prețului terenurilor și a caselor a ridicat și veniturile românilor. Fie că au fost salariale, fie că au fost patrimoniale. Peste câștigul de productivitate, cum ar spune guvernatorul Băncii Naționale. Acum are loc o reducere. Dar eu cred că nivelul la care scad veniturile și valoarea activelor este mult mai sus decât dacă în toată această perioadă România ar fi crescut ca Germania, moderat cu 1-2% pe an, fără o “explozie de viață”, când stai într-o casă nouă, nu într-o cameră din casa părinților, proaspăt zugrăvită, ai mobilă nouă sau poți să fi văzut Europa. Gândiți-vă că părinții noștri nu au beneficiat de aceste timpuri. Au strâns bani deoparte ani și ani, a venit inflația, iar mobila din casă e de acum 30 de ani. O economie nu poate crește și să se compare cu alții din jur numai din resurse interne. E nevoie și de împrumuturi pentru consum pentru a arde anii.

Ce se întâmplă cu creditul la bancă dacă nu poți plăti ratele pentru că îți scad veniturile, crește cursul sau ești dat afară? Există reeșalonări, mai pot fi micșoarate ratele lunare, mai pot fi reduse dobânzile, mai pot crește salariile peste câțiva ani, mai pot pot fi ștergeri de datorii ca în cazul firmelor. În 10-20 de ani, pe cât e creditul, se pot întâmpla multe.

Între 2004-2008 românii au avut o șansă mare să poată lua ușor credite de la bancă. Gândiți-vă cât este de greu să te împrumuți acum.