Binecuvântata zi, a șaptea/ de Tudor Călin Zarojanu

Colaborarea mea cu Ziarul de duminică se pierde în negura timpului. Gândiți-vă, pe bune, a început în alt mileniu!

Asta nu înseamnă, Doamne ferește, că momentul nu este datat și bine documentat. Este o filă din istoria presei, în care scrie că m-am aflat acolo de la începutul începutului, adică nu din clipa t zero, ci chiar t minus 4, pentru că s-au făcut 4 (dacă nu mă-nșală memoria) numere „în orb” înainte de-a începe oficial aventura.

În tot acest timp – un număr de ani, dar ce zic eu ani, de luni, săptămâni, ore și probabil minute pe care Stelian Țurlea știe să le spună exact de-ar fi să-l scoli în creierii nopții (dar cine și-ar asuma un asemenea risc!?) – m-am gândit la ZD din perspectiva calității sale, în conținut și formă, a destinului sinuos (ca al întregii prese românești), al numelor prestigioase alături de care am și am avut privilegiul să semnez, precum și – firește – din perspectivă personală, profesională. Căci, iată, ZD este cea mai lungă, cea mai constantă relație a mea cu cuvântul tipărit, cea mai frumoasă poveste trăită în lumea presei.

Dar, mărturisesc, până azi, când m-am decis să scriu aceste rânduri, ca lovit de o revelație, nu m-am gândit la ZD din perspectiva numelui său! Care este, în fapt, profesiunea lui de credință, locul lui în lume, declarația sa de intenții – statement, se zice acum…

Căci Dumnezeu a creat lumea în șase zile și-n a șaptea s-a odihnit, îndemnându-ne să facem la fel. Or, „Nu este alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă decât cetitul” și, chiar dacă Miron Costin se referea la cărți – căci presa nu se născuse încă –, în mod sigur putem extinde gândul lui și la publicațiile periodice. Mai ales când vorbim despre una culturală!

Respectând divinul drept și chiar obligație de a nu trudi duminica – firește, când nu ești obligat s-o faci – multe lucruri se pot face în binecuvântata zi a șaptea. Dacă ești credincios, intri într-o biserică să asculți Sfânta Evanghelie și predica de înțelepciune care-i urmează. Frumos e să evadezi în orice fel din rutina zilnică, în special căutându-ți un loc sub soare, în mijlocul naturii. Duminica este, prin tradiție, ziua în care șade bine să te-ntâlnești cu ai tăi – familie și prieteni. Tot atunci poți căuta un spectacol, un concert sau un ceas plăcut la o terasă, undeva, în oraș. Într-una dintre piesele sale de teatru, minunata scriitoare austriacă Ingebor Bachmann oferă o inedită definiție a fericirii: „Un om poate fi fericit și când e obosit. El bea, mănâncă și-și întinde picioarele”.

Duminica este făcută să-ți întinzi picioarele și să fii fericit. Să respiri mai rar și mai adânc. Duminica este făcută pentru zâmbet. Și, nu în ultimul rând, pentru citit.

Ce poate fi mai frumos, duminica, mai ales de dimineață, decât să-ți faci o cafea, să te așezi în fotoliul preferat și să citești o carte?

Sau Ziarul de duminică – în care găsești nu numai referințe la numeroase cărți, ci și orice altceva te-ar putea purta pe aripile visului, ale gândirii și ale simțirii, de la pictură la muzică, de la filozofie la știință, de la teatru la operă.

Faptul că ZD apare vineri nu trebuie să vă deruteze, e doar o chestiune de calendar redacțional, dar și șansa ca aceia care semnează în ziar să poată, și ei, să se odihnească și să zâmbească duminica!

Zâmbiți cu noi! Bucurați-vă de fascinanta lume a culturii! Fiți fericiți!