Biografii comentate. O anti-hagiografie?/ de Călin Hentea

Serialul care se deschide acum și pe care Ziarul de duminică plănuiește a-l găzdui vreme de un an, ar putea fi considerat mai mult politic, decât cultural. În primul rând, pentru că poveștile vieților celor în cauză pun în evidență opțiunile politice ale respectivilor, dar mai ales faptele prin care și-au susținut ideile, idealurile, orientările sau doar simpatiile. Apoi, pentru că nu puține dintre personajele comentate au fost în primul rând oameni politici, care au influențat la un moment dat viața noastră, în bine sau în rău. Și totuși…

Și totuși, propaganda politică a făcut și face parte din viața noastră cotidiană, fie că ne place sau nu. Și totuși, foarte mulți artiști sau creatori în diverse domenii au făcut propagandă, interesată sau nu, pentru crezul lor. Și totuși, cred că a oculta, cu o falsă pudoare, acele unghere biografice umbrite, care aparent maculează o operă culturală remarcabilă sau o carieră politică onorabilă înseamnă fie a face o propagandă păguboasă, fie a ne fura singuri căciula. Și totuși nu sunt puțini istoricii, filozofii sau sociologii occidentali care au studiat și au scris despre propagandă. Cu alte cuvinte, astfel s-a coagulat ideea biografiilor comentate ale oamenilor propagandei.

Poveștile adevărate care urmează fac parte dintr-un proiect editorial mai amplu, intitulat Enciclopedia internațională a propagandei, și care, din rațiuni economice evidente, are nevoie de un timp mai îndelungat pentru a se materializa într-o carte pe un raft de librărie. Desigur, este vorba de o ambițioasă, dar nu orgolioasă extindere la nivel internațional a Enciclopediei propagandei românești pe care am publicat-o anul trecut la editura Adevărul. Tocmai de aceea din prezentul serial am socotit că pot să lipsească personajele clasice ale propagandei românești (Ceaușescu&Co) fiind prezente doar cele care nu figurau în precedenta carte și anume generalul Alexandru Averescu, Mihail Sadoveanu, Titus Popovici, Adrian Păunescu.

Tot pentru a ocoli clișeele mult prea uzate ale domeniului, am renunțat să includ în acest serial (dar nu și în Enciclopedia internațională unde toți vor beneficia de un tratament in extenso) personaje precum Hitler, Stalin, Goebbels… Am ales pentru cititorii Ziarului de duminică din generoasa sferă a lumii politicienilor pe Cezar, Martin Luther, Henric al VIII-lea, Napoleon, Winston Churchill, Juan Peron, Joseph McCarthy, Ho Și Minh, Tito, Harry Truman și alți foarte respectați lideri democrați precum J.F. Kennedy sau Ronald Reagan…. Probabil că mult mai surprinzătoare vor fi abordările biografice prin prisma propagandei politice desfășurate de artiști precum Jane Fonda, Joan Baez, John Lennon, Costa Gavras, Oliver Stone, Michael Moore sau Arno Breker, Vera Muhina, Jacques Louis David… De asemenea, am considerat că ar fi nedrept să nu prezint și importantele contribuții istorice și teoretice aduse propagandei de autori precum Edward Bernays, Jacques Ellul sau Philip M. Taylor. Va fi readusă în atenție și consistenta contribuție la propagandă semnată de personaje mai puțin cunoscute sau uitate precum Willi Munzenberg, Andrei Jdanov, Christian Rakovski sau Sefton Delmer. Fie și doar din aceste enumerări, rezultă că am evitat personajele în viață și în plină activitate (mai ales pe cele românești) chiar dacă prestația lor propagandistică m-ar fi tentat să o analizez. În fond, nu trebuie decât să am un pic de răbdare, căci cuvenita detașare va veni oricum după un timp.

Nu am căutat nod în papură în biografiile comentate ale acestor oameni ai propagandei, astfel încât să rezulte un fel de anti-hagiografii. Am încercat doar să-i înțeleg pe fiecare în parte pentru ceea ce au făcut la un moment dat, chiar dacă ulterior unii și-au regretat rătăcirile. De aceea, textul rezervat fiecărui personaj l-am structurat în repere biografice semnificative din punctul de vedere al opțiunii propagandistice a respectivului, contribuțiile sale efective, punctuale, iar pentru încadrarea finală a portretului, am ales evaluări personale sau ale unor terți, îndeobște postume. Atunci când textul rezultat a avut dimensiuni prea mari, am renunțat la reperele biografice (disponibile în linii generale fie doar și pe Wikipedia) în favoarea contribuțiilor respectivului personaj la propagandă și a opiniilor postume asupra sa.

Mai sunt dator să adaug cu aceeași sinceritate cu care am scris despre fiecare personaj în parte că, deși mi-am dat toată silința, sunt conștient că nu am putut fi nici perfect neutru și echilibrat, cum nici nu mi-am propus a fi exhaustiv. Prezentarea fiecăruia dintre toți cei evocați, dar și întreaga listă poate fi mult îmbunătățită și completată. În fond, așa cum spuneam, este doar o chestiune de timp….