Biografii de oameni exemplari/ de Ziarul de duminică

La Târgul de carte Bookfest, de luna trecută, printre evenimentele de primă mână s-a aflat și lansarea traducerii în română a cărții soției fostului președinte polonez, lider al Solidarității*). Danuta Walesa vorbește pentru prima dată despre sine. Cu sinceritate și curaj, pe alocuri fără menajamente. Avea nouăsprezece ani când a plecat din satul natal din Mazovia, pentru a veni la Gdańsk. Doi ani mai târziu, a devenit soția lui Lech Wałęsa. A născut opt copii. În perioada în care soțul ei a fost, în repetate rânduri, trimis în arest pentru atitudinea de opozant, în perioada evenimentelor din august 1980, după înființarea Sindicatului Liber „Solidaritatea“, în perioada Legii Marțiale, când Lech Wałęsa a fost internat – în toate aceste momente de cumpănă, a avut  grijă să protejeze ceea ce era, pentru ea, valoarea supremă: familia. În anul 1990, în Seimul Poloniei libere, a stat alături de soțul ei, când acesta a depus jurământul de președinte. Niciodată nu i-a plăcut să i se spună Prima Doamnă. Evita interviurile. De glorie, n-a avut nevoie.

„Cineva m-ar putea întreba: dac-aș fi știut cum va arăta viața mea, aș mai fi plecat din satul natal, m-aș mai fi scăldat o dată în aceeași apă? Da! Pentru că nici măcar în vise nu mi-am putut imagina o asemenea viață. Și pentru că eu am nevoie de stimuli puternici, îmi trăiesc din plin emoțiile. Iar viața alături de Lech Wałęsa și tot ceea ce s-a întâmplat în această viață mi-a oferit stimulii de care aveam eu nevoie, chiar dacă au existat și clipe dramatice.
Îi sunt recunoscătoare sorții pentru tot ce mi-a dat. Sunt recunoscătoare că eu, Danuta, venită dintr-un sat uitat de lume, am reușit să pătrund în lumea largă, am știut să simt intuitiv cum trebuie să mă comport.
Greutățile îndurate, renunțările, umilințele și înjosirile au fost răscumpărate de momentele frumoase pe care le-am trăit: evenimentele din august 1980, primirea, în numele soțului meu, a Premiului Nobel pentru Pace, întâlnirile cu Sfântul Părinte Papa Ioan-Paul II.
Și, într-adevăr, dac-aș putea întoarce timpul înapoi, n-aș schimba nimic. Cu peste patruzeci de ani în urmă, în 1969, n-am greșit, căsătorindu mă cu soțul meu. Nu regret nimic!”
Jurnalistul Piotr Adamowicz (n. 1961), care a prelucrat textul Danutei Walesa, a intrat în Mișcarea de Opoziție Tânăra Polonie în 1979; în anii 1980-1981, a activat în Comisia Națională a Sindicatului Liber „Solidaritatea“, la Gdańsk. În perioada Legii Marțiale, a fost internat de regimul comunist; în anii optzeci, a colaborat cu mișcarea clandestină „S“. Din 1988, este ziarist. De mulți ani, este corespondent la Gdańsk al agenției France Presse. A mai colaborat și cu alte agenții de presă: Reuters (britanică), DPA (germană), ANSA (italiană), TV NBC (americană). A fost corespondent al publicației Życie Warszawy până în anul 1993, apoi, până în 2010, al ziarului Rzeczpospolita. Dublu-laureat al concursului Asociației Jurnaliștilor Polonezi. Autor al biografiilor din Opoziția în Republica Populară Polonă. Dicționar biografic 1956-1989 (Centrul Karta); co-autor, împreună cu A. Drzycimski și A. Kinaszewski, al publicației Gdańsk-ul în opinia lui Wałęsa (Gdańsk, 2008); participant la proiectul de cercetare al Institutului de Studii Politice (PAN) „Solidaritatea“. Structurile organizatorice și mișcarea socială, 1980-1989 (red. A. Friszke). Împuternicit de B. Borusewicz, A. Hall, B. Rybicka-Grzywaczewska și M. Grzywaczewski, B. Lis, M. și D. Tusk, D. și L. Wałęsa, pentru contactele cu Institutul Memoriei Naționale. Co organizator al serbărilor aniversare August ’80, consilier social al Fundației Centrul Solidarității și al Centrului European al Solidarității.
Aflată la București, Danuta Wałęsa a acordat mai multe interviuri, unul dintre ele lui Lucian Mîndruță, pentru revista The One, în care, înttre altele, a spus că principala sa îndatorire în viață a fost girja pentru copii și familie: „Din acest motiv, atunci când soțul meu a devenit președinte, nu m-am mutat în capitală, la Varșovia. În anul 1980, când a apărut «Solidaritatea», soțul meu a devenit absorbit de politică. Asta se întâmplă și astăzi, deși nu mai ocupă nicio funcție publică. În afară de aceasta, este pasionat de internet. Iar eu? Cu puțin timp în urmă am împlinit 65 de ani. Această carte și amintirile readuse în minte în timp ce lucram la ea s-au dovedit a fi foarte importante pentru mine. Practic, mi-am trecut în revistă toată viața. Am devenit pe deplin o femeie matură, care timp de atâția ani «a trebuit», iar acum nu mai «trebuie», ci «poate»”

*

*     *

Cu prilejul lansării cărții Danutei Walesa a fost readusă în discuție și autobiografia fostului președinte, tardusă și publicată de aceeași editură, în urmă cu câțiva ani. Este vorba despre volumul Drumul spre adevăr. Autobiografie*), carte care aduce în fața cititorului român o figură emblematică a istoriei recente a Poloniei și a estului Europei, al cărei destin a fost legat indestructibil de căderea comunismului, în 1989, în Polonia, apoi și în celelalte țări-satelit ale Uniunii Sovietice. Lech Wałęsa (n. 1943) este un binecunoscut om politic, lider sindical și activist pentru drepturile omului din Polonia. Provine dintr-o familie de țărani înstăriți, care și-au risipit averea agonisită de un strămoș de pe vremea lui Napoleon. El însuși a fost un copil sărac de la țară, care a venit la oraș la mijlocul anilor 1960. S-a angajat muncitor și a ajuns electrician la Șantierele Navale din Gdańsk. S-a implicat în lupta sindicală după grevele din decembrie 1970, înăbușite brutal de autorități. În deceniul 1971-1980, a devenit liderul incontestabil al mișcării sindicale care a culminat cu întemeierea, în august 1980, a Sindicatelor Libere „Solidaritatea“, după cea mai amplă grevă generală din istoria postbelică a Poloniei. A fost arestat mai bine de un an în perioada cât în Polonia a fost decretată starea de război (1981-1983), iar după eliberarea din arest, a devenit adversarul numărul unu al regimului comunist din Polonia.

Începând din 1983, când i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, lupta sa pașnică și demersurile de restructurare a societății poloneze prin negocieri, puternic susținute spiritual de Papa Ioan-Paul II, polonez de origine, au făcut din Lech Wałęsa, în viziunea Occidentului, un interlocutor preferat.

Cariera politică a lui Lech Wałęsa a lăsat locul, după mandatul de președinte al Poloniei (1990-1995), unei cariere de om de stat care, chiar dacă a pierdut alegerile ulterioare la care a participat, nu a încetat să țină sus steagul Poloniei și al „Solidarității“.

„””Dacă am bănuit cândva că voi sta în fruntea a milioane de oameni? Nu. Știam, în schimb, că am de realizat niște obligații importante, sarcini ale momentului actual. De fapt, viața umană în sine este o sarcină, de vreme ce toată viața trebuie să căutăm adevărul. Dacă renunțăm la acest lucru, ne pierdem rostul. Fiecare a căpătat un talent pe care nu și-l poate irosi și, în acest sens, orice om are de efectuat o sarcină concretă. Nu există sarcini mai mari și mai mici. Fiecare capătă sarcina cea mai mare. Pe măsura posibilităților sale. Chemarea noastră, a fiecăruia, nu este o măsură a chemării celuilalt. Și eu, și celălalt vom da socoteală în fața lui Dumnezeu.
Știu că ceea ce am făcut și fac e departe de perfecțiune. Mai știu că există mulți oameni care, în locul meu, s-ar comporta mai bine. Dar așa am văzut voința Domnului! Ea poate fi primită cu încredere și umilință și înfăptuită cât mai bine. Eu doresc să-mi îndeplinesc sarcinile cât mai bine, asta intenționez. Oare întotdeauna mă achit de datorii așa cum ar trebui? Nu eu sunt cel care să aprecieze asta.” – Lech Wałęsa

*) Danuta Walesa – Visuri și secrete. Text prelucrat de Piotr Adamowicz. Traducere din limba polonă de Cristian Godun, Editura Curtea veche

Lech Walesa – Drumul spre adevăr. Autobiografie. Traducere din limba polonă de Constantin Geambașu. Editura Curtea veche