Biserica, azi/ de Tudor Călin Zarojanu

Îmi pare rău – mă oftic, ar trebui să scriu – că n-am apucat să scriu despre Trinitas TV înainte de a avea privilegiul să fiu invitat într-o emisiune a postului. Așa, aș putea fi suspectat de subiectivism. Dar, la urma urmei, cum bine spunea cineva – Ana Blandiana, cred – obiectivismul e un subiectivism care se ignoră, cel mai adesea din lașitate.

Așa încât voi începe cu sfârșitul, cu experiența personală. Am fost sunat de un producător – în același timp consilier patriarhal – care m-a întrebat dacă mi-ar face plăcere să particip la o ediție a emisiunii “Biserica, azi”, al cărei realizator și prezentator este chiar directorul postului, Vasile Bănescu (foto). Am acceptat fără ezitări și o să vedeți mai jos de ce. Însuși titlul emisiunii mi se pare intreresant, pentru că sugerează înnoirea Bisericii. Iar Vasile Bănescu, în caz că vă-ntrebați, nu este preot, nici absolvent de Teologie, ci licențiat în Filozofie. La Heilderberg. Numit de curând director Trinitas TV, așa cum am aflat, un om stilat, educat, rafinat și foarte plăcut – așa cum am constatat întâlnindu-l.

O discuție de o oră, pe un post TV religios, presupune anumite prudențe și chiar reguli, e normal să existe un dialog preliminar, mai ales în cazul unui invitat care n-a mai călcat niciodată acolo și ar putea să calce-n străchini, să spună ceva nepotrivit – nu? Nu. Nu a existat niciun dialog preliminar – cel puțin nu despre emisiune -, nu mi s-au trasat niciun fel de limite și am vorbit exact ce-mi trecea prin cap, ce credeam și în ce limbaj mă simțeam bine. Și asta în condițiile în care am discutat despre o mulțime de subiecte, unele delicate sau controversate, de la rolul lecturii și efectele consumului excesiv de mass media, până la predarea religiei în școli și evoluția generală a societății românești. M-am simțit acolo, în Palatul Patriarhal (în care mai intrasem pe vremea Camerei Deputaților, și – o singură dată – la Biroul de presă al BOR), la fel ca în oricare alt studio TV, iar discuția a fost nedogmatică și neîngrădită.

Nu era o surpriză. Am descoperit Trinitas TV nu de mult, în vară, zappând plictisit și resemnat că nu prea am ce vedea pe numeroasele canale existente. Ce te poți aștepta de la un post religios? Slujbe, rugăciuni, îndemnuri la credință, pocăință și temperanță, discursuri teologice, în cel mai fericit caz reportaje de prin mânăstiri. Or, am dat peste Leonard Doroftei! Și Elisabeta Lipă! Și alți oameni de valoare, din variate domenii, discutând relaxat cu moderatorii, despre câte-n lună și în stele, într-o curte invadată de verdeață.

De fapt, nici asta n-ar fi trebuit să fie o surpriză, pentru că urmăresc de mult “Universul credinței” de pe TVR1, și mai ales rubrica “Pelerin” (devenită între timp emisiune de sine stătătoare). E drept, acestea nu sunt realizate sub umbrela BOR, dar știu că au binecuvântarea și participarea Bisericii.

Biserica, azi, nu mai e Biserica de ieri. Chiar dacă BOR s-a mișcat puțin mai greoi decât suratele ei catolice și protestante în ceea ce privește racordarea la lumea modernă, eforturile sunt de aplaudat și rezultatele se văd. Și în această privință – ca și în multe altele – e cazul și e momentul să ieșim de sub dictatura lui “se știe că” și să cercetăm cu ochii noștri cum mai stau lucrurile.

Altfel, tot acuzând BOR că e încremenită în proiect, s-ar putea să constatăm cu neplăcere că, de fapt, noi suntem cei încremeniți în prejudecăți.