Blog/ de Alexandru Ciolan

Cine nu știe, azi, ce este un blog…! Chiar: ce este un blog…?

În ediția a doua a Dicționarului de cuvinte recente (1997) cuvântul nu apărea – nici nu avea cum, pentru că încă nu se născuse. Termenul weblog (din engl. (World Wide) Web Ă log “jurnal de bord” – altfel spus, un notes, un caiet de însemnări care poate fi consultat online) a fost creat pe 17 decembrie 1997 de Jorn Barger (n. 1953), adevărată legendă a culturii internetului, programator, gânditor și, mai presus de orice, spirit liber și nonconformist, despre care nu se știe să fi avut vreodată un serviciu stabil. “Trăiesc – a ținut el să se explice la un moment dat – cu pâine și apă, ca să nu trebuiască să depind de cine știe ce idioți.” Barger (foto) și-a creat un site, Robot Wisdom, pe care a început să consemneze, sub forma unor nesfârșite liste de titluri succinte și link-uri, lecturile sale zilnice de neobosit navigator online în căutare de informații din cele mai variate domenii: inteligența artificială, tendințele tehnologice, cultura internetului, James Joyce, istorie, construcția hypertextului etc. etc. – un adevărat corn al abundenței revărsat generos spre uzul celor care voiau să-l urmeze în căutările sale intelectuale.

Pe la mijlocul lui 1999, un programator pe nume Peter Merholz, a hotărât că weblog era un cuvânt prea lung, așa că a propus să fie citit we blog – sau, pe scurt, blog. Și de atunci blog a rămas în engleză și verb, și substantiv, iar persoana care ține un blog a fost numită blogger. Cinci ani mai târziu, în 2004, Merriam-Webster declara blog cuvântul anului, iar bloggingul devenise atât de popular încât începeau să apeleze la el și politicienii.

Blogurile actuale nu mai sunt simple jurnale online, ci site-uri web actualizate periodic, care cuprind texte ale unuia sau mai multor autori, imagini, înregistrări audio sau video și linkuri către alte locuri de pe internet, care recomandă alte bloguri ori site-uri, materialele fiind afișate în ordine descrescător cronologică (cel mai recent este apare primul).

În baza de date a DCR, cea mai veche atestare a lui blog este din anul 2004 (“Despre blog sau noile culmi ale exhibiționismului”, zf.ro/dupa-afaceri 13 VIII 04), iar a lui weblog din 2005 (“Specialiștii spun că în acest moment cele mai citite publicații electronice sunt jurnalele personale online (weblog, prescurtat blog)”, zf.ro 4 VII 05), dar cu siguranță sunt cu câțiva ani mai vechi.

Deținătorul unui blog este în română fie blogger, ca în engleză (“Plasa de legături reciproce de susținere între bloggerii pesediști este evidentă…”, Cotid. 27 II 08 p. 32), fie, adaptat ortografic, blogăr (“Iubesc blogurile, dar îi urăsc pe blogări”, G. 2 XI 06 p. 19). Bloggerul, dacă este o ea, este numit fie bloggeriță (“O altă bloggeriță, K.S., a devenit ținta atacurilor online anonime…”, G. 14 V 07 p. 19), fie femeie-blogger (“Paradoxal, femeile blogger nu se tem pentru siguranța personală, ci nu vor să intre într-un cerc vicios de insulte și calomnii cu puternice tente sexiste”, G. 29 X 09 p. 14).

Timpul dedicat blogurilor este numit, englezește, blogging (“Oare cum ne petreceam timpul înaintea bloggingului?” R.l. 31 XII 09 p. 9) ori, neaoș-ironic, blogăreală (“De unde timp pentru blogăreală?”, G. 16 XI 06 p. 19).

Dacă lumea blogurilor este blogosfera (“Politicienii europeni se strecoară în blogosferă. Strategia comunicării prin jurnalele on-line îi vizează pe alegătorii tineri”, Ev.z. 8 X 06 p. 8), logoreea de pe bloguri este, evident, blogoree (“Blogoreea PSD ș…ț blogoreea asta pesedistă e la fel de șic precum o tichie de mărgăritar mulată pe țeasta unui dinozaur chelios”, Cotid. 27 II 08 p. 32).

Poate că nimic nu surprinde mai bine esența bloggingului decât vaietul parodic “Blogui-m-aș și n-am cui” (G. 2 XI 06 p. 19), cel mai indicat pentru a pune capăt acestor rânduri.

Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Fărâmiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.