BNR a vândut aproape 1 mld. € în octombrie 2008 ca să apere leul

BNR a parat în octombrie 2008 un atac speculativ împotriva leului, iar acțiunile băncii centrale, la care au participat însă și băncile comerciale, au dus la creșterea-șoc a dobânzilor în acea perioadă, notează Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului Mugur Isărescu, într-un studiu privind evoluțiile de pe piețele financiare din acea lună.

“Răspunzând atacului speculativ prin vânzări de valută, banca centrală a extras lichiditate din piață într-o perioadă cu deficit de lichiditate la nivelul sistemului. Dar această extragere este în mod egal o decizie a băncii centrale și a băncilor care au cumpărat valuta”, notează Croitoru. Euro a urcat cu 5,6% în doar patru ședințe de tranzacționare, de la 3,73 lei pe 30 septembrie la 3,94 lei pe 6 octombrie. Nivelul a reprezentat un maxim zilnic al ultimelor 45 de luni.

“De pe 6 octombrie și până la sfârșitul lunii, pe baze nete, vânzările de valută ale BNR s-au ridicat la 3,6 procente din volumul rezervelor valutare. Ca urmare, leul a început să se aprecieze, atingând 3,59 lei/euro pe 22 octombrie, fără să mai depășească valoarea de la care a început atacul speculativ până pe 19 noiembrie 2008”, notează Croitoru. BNR avea rezerve valutare de 26 mld. euro la sfârșitul lunii septembrie 2008. Aceasta înseamnă că vânzările au urcat la aproape un miliard de euro.

În paralel, dobânzile au înregistrat un salt, indicatorul pieței monetare Robor pentru o zi urcând la peste 43% pe an, semnificativ peste dobânda-cheie de 10,25% pe an.

Practic, BNR a vândut agresiv valută și în paralel a evitat să ofere lichidități la scară largă băncilor comerciale, astfel că speculatorii nu au reușit să de­termine o creștere a cursului, așa cum își propuseseră.

El conclu­zio­nează că mișcările de pe piețele financiare – o depreciere abrutpă a cursului în decurs de câteva zile, vânzările de valută din rezerva băncii centrale pentru a proteja moneda și vo­latilitatea foarte mare a do­bânzilor pe piața inter­bancară – corespund cri­teriilor pentru identifi­carea unui atac speculativ.

“Atacul speculativ explică bine și de ce banca centrală nu s-a angajat în operațiunile repo. (…) În măsura în care unele bănci cu deficit de lichiditate ar fi găsit optim să se angajeze în finanțarea de operațiuni speculative, furnizarea de lichiditate prin operațiuni repo ar fi contravenit politicii băncii centrale de a combate atacul speculativ prin vânzări de valută. În final, băncile cu deficite mari de lichiditate au fost nevoite să vândă valută pentru a finanța operațiile lor curente, ceea ce a ajutat la combaterea atacului speculativ.”

În octombrie 2008, comparativ cu luna anterioară, creșterea vânzărilor de contracte swap pe leu a fost foarte mare. De asemenea, deși mai mică decât aceasta din urmă, creșterea vânzărilor de lei nere­zidenților pe piața valutară a fost semnificativă.

“Datele susțin ideea că, spre deosebire de atacul speculativ din martie 1999, cel din octombrie 2008 nu a reușit. Când aleg să atace o monedă, spe­culatorii estimează că proba­bilitatea de a reuși o depreciere este relativ înaltă. Dacă atacul eșuează, speculatorii înregistrează pierderi.”

Studiul reflectă opinii personale și nu reprezintă o poziție oficială a BNR.