Bogatia si filantropia

In foiletonul precedent, pornind de la un citat din “Istoria fondarii orasului Bucuresti” de Dimitrie Papazoglu, recent reeditata la Minerva, am incercat sa sugerez ce va fi fost la noi “institutia” nasiei si-a cumetriei: cum a permeabilizat ea granitele dintre diversele straturi politico-profesionale, cum a tinut intact si elastic tesutul social, dand coduri ale onoarei, legi nescrise, dar si solide temeiuri pentru domnia bunului plac si a faradelegii.

Acum, as dori sa citim impreuna alt pasaj din aceeasi Istorie a lui Papazoglu, despre filantropie.

“Fiindca vorbii de vietile patriarhale ale boierilor tarii noastre, noteaza memorialistul, este locul sa arat si vreo cateva familii boieresti ce se deosebeau mult in faceri de bine si in milostenii.

Aceste milostenii se faceau de ambele sexe”. ai exemplifica, apoi, din plin: Grigore Gradisteanu “chema pe toti scapatatii boieri la masa sa”, Luxandra lui Barbu Vacarescu “imbraca familii intregi scapatate, boteza si cununa pe multi din cuprinsul mahalalei unde sedea, inzestrand si ajutand fetele orfane”, Anicuta, mama viitorului general Gh. Manu, “a fost singura care isi deschidea saloanele pentru toti artistii care vizitau orasul”, vaduva lui Mihalache Manu “adesea chiar din averea ei facea pensii vaduvelor scapatate si fetelor orfane”, Catinca vornicului Dem. Bibescu “era protectoarea tuturor saracilor din cinci judete ale Olteniei” s.a.m.d.

Traditia noastra filantropica e foarte bogata, pentru ca boieria cultiva nesmintit daniile pentru biserica, miluia saracimea satelor la sarbatori, avea mereu ochi si arginti pentru “curtea miracolelor” ( cel putin in Bucuresti, cersetorimea a campat buna vreme chiar vizavi de Curtea Domneasca, la Podul Calicilor), “pescuia” talentele din multime, le imbraca si le trimitea la educatie, intemeia si finanta azile, ospicii si societati de binefacere, organiza regulat baluri si tombole in folosul public, patrona scoli, subventiona spitale etc. etc., iar pe la 1900 si ceva, cand erau niscai inundatii la Paris, primaria Bucurestilor a trimis ajutoare materiale orasului afectat de cei cativa centimetri in plus ai Senei…

Sigur, traditia de lupta sociala a stangii pamfletare si populiste a vituperat intotdeauna filantropia, acea mila puhava a bogatilor care, ca sa-si mai spele din pacate, ii umilesc pe cei sarmani, exploatati si tinuti, nu-i asa, in bezna ignorantei s.a.m.d.

Adevarat, pana la un punct. Dar e la fel de adevarata si eficienta circuitului de bunuri, la zi de sarbatoare, de sus in jos, ca si eficienta activitatilor in folos comunitar, care se practica de cand lumea, in toata lumea normala.

Adica bogata. Pentru ca, ei, da, filantropia presupune bogatie. Desi, daca ne gandim la o veche zicala romaneasca, mai degraba se milostiveste saracul, care da si din ce nu are, decat bogatul, care “nu crede la cel flamand”.

Una peste alta, nu strica, zic, sa meditam o clipa nu atat la ce a fost, cat la ce poate sa devina un bine organizat sistem de actiuni filantropice la noi, la cat de mult ar contribui ritmicele aplecari ale bogatiei catre saracie, ale posesiunii catre deposedati, pentru imbunatatirea mentalitatilor (atat de alterate de ura de clasa) si la schimbarea sufletului colectiv.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar