Bojdeuca haiducului Tunsu

In urmă cu un sfert de veac, conducându-l pe profesorul George Potra pe Calea Griviței până la intersecția cu strada Buzești, de unde obișnuia să ia tramvaiul spre casă, acesta s-a oprit la intersecția cu strada Semicercului, in dreptul Școlii de băieți nr. 12, in prezent un liceu poliglot profilat pe limba bulgară.

“Știi ce a fost inainte pe acest loc?”. Neștiind, s-a apucat să mă lămurească, mai bine spus să-mi povestească. Imi amintesc aproape fiecare cuvânt, insă povestea s-ar intinde pe multe pagini.

Pe scurt, părintele Piscupescu de la Sf. Nicolae Tabacu, mai cunoscut sub pseudonimul Gala Galaction, care copilărise in preajma bisericii Sf. Voievozi, a depănat – la o intâlnire cu profesorul Potra și cu Tudor Arghezi – amintiri din trecut, trăite de strămoși in mahalaua din jurul bisericii.

Transmise din generație in generație, părintele Piscupescu le auzise din gura bunicii. Personajul central era clopotarul de la Sf. Voievozi, un oltean vânjos, fost pandur in oastea lui Tudor, pe numele lui Ioniță Tunsu.

Locuia chiar in curtea bisericii, intr-o căsuță de paiantă (foto 1), stricată la inceputul secolului XX pentru inălțarea școlii de băieți. A fost clopotar până la venirea rușilor in 1829.

Cu ei reveniseră și dușmanii impotriva cărora se ridicase Tudor: negustorii și cămătarii greci. Era un afront de nesuportat. Tunsu a lăsat clopotele pentru flintă și pistoale și, adunând nouă panduri dintre cei cunoscuți de el in București, s-a apucat de haiducit.

Nu a făcut moarte de om, dar a jefuit orice grec ieșit in cale. Având rudă pe un căpitan de dorobanți, Tunsu iși făcuse obiceiul să petreacă duminica in oraș, chefuind fără teamă prin cârciumi și cafenele. Noaptea poposea dincolo de bariera Mogoșoaiei, intr-o bojdeucă de lângă Hanul Dracului (foto 2), iar in zori pornea pe jos până la Grozăvești, unde il aștepta o căruță. De-acolo pleca pe Drumul Bolintinului spre munți sau pe Drumul Sării spre Olt.

Inmulțindu-se reclamațiile grecilor, in anul 1832 Kiseleff a dat ordin ca tâlharul să fie prins. Poterele au dat greș. Atunci s-a pus preț pe capul său. Imediat a apărut și vânzătorul, in persoana căpitanului de dorobanți! Tunsu a fost rănit mortal și banda s-a destrămat.

EMANUEL BADESCU (n. 25 august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la Universitatea Bucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele “Formula AS”, “Lumea Magazin”, “Magazin Istoric” si la “Ziarul de Duminica”. A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia – București si Imnurile nationale la romani. Este și coautor al volumelor Scurtă istorie a regalității in România, Nicolae Ionescu. Bucureștii de altădată, De la Vatican la Ierusalim, Conspirația securității, Bucurestii in imagini in vremea lui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).