BOOK.COM / Lola Beccaria, o alta Lolita

Cei care au fost socati, revoltati, uluiti de Nabokov, si-au revizuit parerea dupa “Dezgolita”, o viziune radicala, in versiune spaniola, a erotismului de tip “Lolita”. Martina poate fi o fetita precoce si emancipata sau o victima a relatiei sale cu Damian, seducatorul ei varstnic (caz clasic de seducator sedus, victimizat, de fapt victimizabil). Martina poate fi orice sau cate putin din amandoua. Cititorul e lasat sa aleaga daca povestea ei e o pledoarie pentru libertatea sexuala sau pentru libertatea fictiunii.
Autoarea a declarat relativ candid: “Dorinta mea e ca cititorii sa se apropie virgini de paginile romanului. M-am ferit sa-mi judec personajele, dar nu din blandete sau din neputinta de a ma angaja in favoarea anumitor pozitii, ci pentru ca una dintre intentiile mele e ca cititorii sa se masoare cu propria lor morala. Pentru ca in urma acestei intalniri cu personajele romanului meu fiecare cititor isi va reconsidera, cred, propria moralitate. Vreau ca, dupa ce va fi terminat romanul, sa-si treaca in revista prejudecatile, granitele si criteriile morale intre care se misca, si sa caute sa vada unde il strange pe el pantoful educatiei si al moralei pe care le-a primit mostenire”.
Daca protagonista se dezbraca de tot din punct de vedere psihologic, Lola/Lolita Beccaria face cam acelasi lucru. Lasand-o sa se dezbrace pe Martina, ii este alaturi intr-un mod complice. De fapt, o invidiaza pentru ca are curaj, face lucrurile cu daruire si, in afara de asta, mai si gaseste pe drum pe cineva minunat, un barbat care s-o initieze.
Deliberat, cartea se deruleaza ca un flashback venit din partea unui om politic, Martina cea matura ajungand ministru (!). Asta ii serveste, didactic, ca sa arate un personaj care are o viata publica, dincolo de viata personala. Unde cele doua fatete nu au nimic de-a face una cu cealalta. In viata personala, traim lucruri pe care le ascundem. Fetita perversa e, deja, ministru si o parte din viata nu si-o poate arata pentru ca ar fi data jos din functie: “Multi politicieni cred in lucruri pe care nu le pot apara in viata publica, de-asta izbucnesc scandaluri: politicieni care se arata conservatori in fata lumii, dar care mai apoi, pe la spate, actioneaza exact contrar pretinselor lor idealuri. Dar cu totii avem zona asta ascunsa, cu <<crime>> mai mari sau mai mici! Pentru ca omul sa fie fericit, el trebuie sa invinga toate astea, sa se <<dezbrace>> indiferent de ce s-ar putea intampla ulterior”.
In aceasta privinta, a reflectarii socialului printr-un filtru literar-moralist, Lola Beccaria este vehementa: “Democratia ne-a fost vanduta ca fiind raul cel mai mic cu putinta. Ni se trimit mereu mesaje de genul: sa fim cetateni buni, sa respectam corectitudinea politica, sa nu fumam, sa nu protestam. Dar, ca sa fii cetatean bun, intai de toate trebuie sa fii un om bun, iar lucrul asta se plasmuieste in copilarie. Politicienii pun petice peste tot pentru ca ei lucreaza pe termen scurt, doar atata timp cat dureaza mandatul. Vor sa faca lucruri care sa atraga atentia ca sa castige rapid voturi. De exemplu, in privinta hartuirii sexuale, femeia e victima, sunt de acord. Dar barbatul e si el victima! In general, e cineva cu o anumita educatie, provenit dintr-un anumit mediu care genereaza acest tip de comportamente. E cufundat in inchisoarea propriei sale persoane”.
Acuzata inclusiv de pornografie, scriitoarea nu se apara, ci acuza! Orice om de buna-credinta nu poate fi decat de partea ei.