BOOK.COM / Mancarea chiar conteaza!

Poti manca mai bine si mai sanatos, salvand, eventual, si Planeta pe drumul spre si de la bucatarie? Suna cumplit de retoric, precum o intrebare adresata competitoarelor de la vreun concurs de Miss. Pe www.salon.com, Laura Miller recenzeaza o carte de Bittman (Mark Bittman – sa nu iasa vreo confuzie!), intitulata Food Matters (joc de cuvinte, “matters” putand fi citit si ca verb, si ca substantiv). Bittman, care semneaza si rubrica The Minimalist din The New York Times, este considerat unul dintre putinii autori culinari care nu-si fetisizeaza paranoic domeniul, preferand sa-i confere o tusa de normalitate, dar fara a-l reduce prin asta la o rutina cotidiana lipsita de personalitate. Laura Miller considera ca lui Bittman ii iese echilibristica intre simplitate si usurinta, pe de o parte, si calitate plus o doza suportabila de sofisticare, pe de alta parte. El se preocupa de “conscious eating” (sintagma existenta in subtitlul cartii – A Guide to Conscious Eating with more than 75 Recipes), un soi de echivalent la “drink responsibly” cu o clara implicare de tip self-help. Ideea este ca e posibila o modificare radicala a dietei, fara ca asta sa insemne neaparat un disconfort gastronomic: “Mananca mai putine produse de origine animala, carbohidrati si junk food, privilegiind, in schimb, legumele si, in general, produsele de origine vegetala, intr-o stare cat mai apropiata de cea naturala (adica, nu fierte, prajite, tocate).” Bittman recunoaste ca a fost inspirat de o lucrare a lui Michael Pollan – Dilema omnivorului – in care se stipula: “Mananca, dar nu prea mult, si, in special, plante!” Actualul sistem de hranire, bazat prioritar pe carnuri, genereaza o ingrozitoare risipa de resurse si mai este si un mare poluator (pesticidele, ingrasamintele, metanul degajat de balegar, combustibilul ars pentru propulsia utilajelor agricole etc.). Conform acestei teorii, solul se degradeaza sistematic, apele sunt otravite constant, iar consumatorul final e afectat de tot felul de defecte genetice, care favorizeaza bolile de inima, diabetul, cancerul si obezitatea.
Bittman admite ca el insusi a constituit un exemplu nefericit al acestor politici agroalimentare: in varsta de 57 de ani, ajunsese sa cantareasca 27 de kilograme mai mult decat in studentie, avea colesterol, era predispus la diabet si avea probleme severe de respiratie, suferind de apnee in timpul somnului. In plus, era constient ca modul de obtinere a carnii in fermele americane este unul cel putin dubios, grevat de abuzul de hormoni si antibiotice. Pe de alta parte, stia si ca, practic, este imposibil sa schimbi obiceiurile alimentare ale unei tari imense si, de aceea, nu a propus masuri radicale. In consecinta, pastrandu-si realismul, el a mers pe ideea unui regim vegetarian pana la ora sase seara, dupa care a permis aproape orice fel de aliment, sugerand doar ca fructele si legumele ar trebui sa capete alta pondere. Rezultatul? In doar cateva luni, a slabit 15 kilograme, iar colesterolul si nivelul zaharului din sange s-au diminuat semnificativ. Bonus: noaptea, doarme destul de lin…
E deja o moda care a traversat Atlanticul: dupa excesele alimentare dintre Craciun si Anul Nou, milioane de oameni isi propun, in maniera lui Bridget Jones sau ba, masuri radicale care sa le ordoneze cariera profesionala, viata sentimentala sau digestia. Bittman ne sugereaza doar sa constientizam actul mancatului. O revolutie mare dusa cu mijloace banale, deloc radicale. Mai ca as adera la ideile lui! Deocamdata, am renuntat sa mai cresc porc la tara: un pas mic pentru omenire, un salt enorm pentru constiinta mea alimentara.