Bragagiul

Apusul in vechiul oras Bucuresti este minunat surprins de aceasta litografie semnata cu initiale de un artist care astfel a ramas anonim.

Interesant, nici locul scenei nu poate fi specificat, ramanand si el anonim. Insa, parca mai importanta decat localizarea scenei, este semnificatia ei.
Pe deoparte, bragagiul – simbol al trecutului – priveste pierdut, rezemat de zidul unei case. Pare ca i s-au scufundat toate corabiile si ca nu mai are nici o speranta de revenire la situatia de dinainte.
E izolat, dar in spatele lui, in imediata apropiere viata colcaie: sunt oameni noi, cu imbracaminte si tinuta noi, imprumutate din apus si pe cale de a fi adoptate.
E o lume care il ignora deliberat: el si produsul pe care il comercializeaza nu o mai intereseaza. Consuma alte bauturi racoritoare, de regula, imprumutate din Franta… Timpul nu sta pe loc, iar miscarea lui continua creeaza fisuri nu numai intre generatii, ci si intre civilizatii. Tiparul oriental, in limitele caruia se formasera bunicii, era pe cale sa fie inlocuit de cel occidental, tipar pe care spiritul de fronda si argumentele istorico-lingvistice ale nepotilor il faceau implacabil. Jobenul punea fesul la zid. Curand, urma sa-l inlocuiasca definitiv.