Bucuresti - Madrid - New York

A fost o seara cu lucrari avand puternice componente multimedia (la Teatrul National de Opereta Ion Dacian) si trei seri strict muzicale, la Sala Radio. In mod firesc, primul spectacol a parut mai atragator pentru public, extensia vizuala (pe un video-wall de dimensiuni apreciabile) fiind esentiala, mai ales in prima parte. Mai abstracte, Sogni tra suoni si Never ending… de Mihaela Vosganian au oferit o incursiune intr-o lume imateriala, mizand pe forta de fascinatie a sunetului.

Interpretarea a fost asigurata in cazul tuturor lucrarilor de grupul Inter-Art – in formula Irinel Anghel, Sorin Romanescu, Andrei Kivu, Mihaela Vosganian, Virgil Oprina -, piesele semnate Irinel Anghel fiind fara indoiala, in acest context, cele extrovertite, cele care ofereau prilej de zambet. Straniu este faptul ca publicul nu stia foarte clar daca trebuie sa rada sau sa ramana serios atunci cand auzea citata o melodie intreaga din coloana sonora a filmului Sunetul muzicii. Pentru ca, surprinzator, intreg teatrul instrumental din Magic – more than music, sau evolutia scenica – muzicala si vizuala – din opera intr-un act Shopping in Paradoxosphere de Irinel Anghel, avea si menirea sa amuze, situatie rar intalnita in muzica noua. Alte stari au fost cele frecventate in cele trei concerte instrumentale sustinute atat de invitatii straini – Ansamblul Sin Red din Spania si Alejandro Iglesias Rossi din Argentina -, cat si de ansamblul Pro Contemporania in versiuni preponderent electrice (Irinel Anghel, Sorin Romanescu, Andrei Kivu, Virgil Oprina, Andrei Marcovici). Nu am participat la toate concertele, dar sectiunea Electrif(l)ying Pro Contemporania la care am asistat mi-a dat senzatia evidenta ca improvizatia e un lucru foarte mare atunci cand este pregatita cu atentie. Iar ea nu se petrece deloc la intamplare. De altfel, in zilele acestea, mai precis in serile de 9, 10 si 11 octombrie, o parte dintre programele cantate in acest festival de Electric Pro Contemporania sunt prezentate la Madrid intr-un proiect numit Contempo Underground, realizat la invitatia Asociatiei de improvizatori profesionisti Musica Libre din Madrid, turneu sustinut de Ministerul Culturii prin programul Promocult 2008. Notiunea de improvizator profesionist suna inca foarte exotic pentru Romania, dar este evident ca ea trebuie asumata cat de curand de cei care sunt tentati de acest tip de exprimare artistica, pentru ca ea nu mai poate fi facuta altfel decat cu sens si, in buna masura, cu premeditare, intr-o lume (artistica) in care informatia circula atat de repede si de usor. Revenind la opera Shopping in Paradoxosphere de Irinel Anghel (interpretata de aceasta data chiar de compozitoare impreuna cu Mihaela Vosganian si Sorin Romanescu), aceasta este o lucrare mai ambitioasa, cu o partitura conceputa la comanda companiei Meta Theater din Munchen, la inceputul acestui an. Prezentata in primavara la prestigiosul festival de teatru muzical contemporan Munchen Bienalle, apoi la Bucuresti, la Teatrul Odeon, Shopping in Paradoxosphere va fi jucata la sfarsitul acestei luni avand-o in rolul titular chiar pe cantareata pentru care a fost scrisa pe scena de la La Mamma Experimental Theater din New York.