Bugetul - dileme si turbulente

De obicei, la alcatuirea unei constructii bugetare, sunt luate in considerare mai multe scenarii fiecare in parte ducand evident spre alt rezultat. La structura finala a proiectului de buget isi aduc aportul toate aceste rezultate intr-o masura mai mica sau mai mare in functie de probabilitatea de ocurenta a fiecarui scenariu. Fragilitatea bugetului propus de Guvernul Isarescu consta in faptul ca, din necesitatea armonizarii criteriilor de acceptabilitate (si suportabilitate) ale tuturor partilor implicate (ordonatori de credite, institutii financiare internationale, simpli platitori de impozite), a fost aleasa varianta cea mai optimista. Este clar ca nu va fi usor ca economia romaneasca sa atinga tintele impuse de actualul buget, instabilul echilibru al acestuia putand fi rasturnat nu numai de nesfarsitul sir de ingerinte politice care dau peste cap activitatea Guvernului (sa amintim doar recenta criza a coalitiei legata de situatia Ministerului Apararii) ci si de eventuala amplificare a oricaror devieri fata de valorile prevazute (sa nu uitam primul semnal de alarma tras deja de rata mare a inflatiei pe luna ianuarie). Este insa la fel de clar ca, asa cum bine spunea un comentator avizat, e un efort care merita facut. O constrangere de care trebuie sa tina seama Guvernul este cea legata de distorsiunile din economia reala care fac ineficiente alocarile de resurse. Cum una din directiile de forta ale bugetului este reprezentata de accentul pus pe investitii se poate ca, pe langa nivelul redus al resurselor sau politica indusa de FMI, una din cauzele principale pentru care procentul din PIB al investitiilor sa ramana sub cel corespunzator anului 1997 sa fie constientizarea faptului ca in lipsa redimensionarii economiei s-ar consuma resurse in zadar. Constrangerile Guvernului nu vin doar din economia reala. Ele mai vin si din sistem. De exemplu, hatisul legislativ crescut intr-un mod nenatural, despre care chiar si primul ministru, o persoana in general ponderata in declaratii, a afirmat “Imi vine sa ma iau cu mainile de cap”. Probabil ca merita amintit si un fapt care nu are implicatii imediate si care nu va aduce imbunatatiri spectaculoase ale balantei: indemnul adresat de catre premieri ministrilor de a descoperi si utiliza surse alternative de finantare. Poate ca unora le-ar putea parea un sfat cinic sau o incercare de “transfer al poverii” catre subordonati, eu il consider insa ca un imbold pentru schimbarea mentalitatilor.