Bugetul nu-si mai poate permite extravagante

Agresiunea fara precedent si fara noima asupra contribuabilului roman trebuie sa inceteze! Ultimele zile au adus noi atacuri incalificabile la adresa banului public, in care nesabuiti tot dau iama fara macar un gand la faptul ca acesta se strange mereu si mereu mai greu intr-o economie aflata de ani de zile in deriva tocmai din cauza pierderii functiilor banului public in conditiile bataii de joc la care a fost supus.

Aproape de nebanuit, agresiunea nu provine de la vreo ocupatie straina sau de la implicarea tarii in vreun razboi, ci chiar de la cei ce raspund de destinele Romaniei si care formeaza clasa politica. Reprezentantii acesteia intra cu buldozarele in banul public in propriile interese de partid, de grup sau personale ori intru miruirea clientelei lor economice, care evident nu ii sustine doar de florile marului sau din pura simpatie.

Aceiasi reprezentanti ai clasei politice, indiferent de pozitia declarata de stanga sau de dreapta, accepta, din motive politice sau electorale, ca banul public sa fie irosit in scopuri si pentru obiective cu care nu are nici o legatura.

Astfel s-a ajuns ca bugetul Romaniei sa se ocupe mai mult de lucruri care nu-i sunt in atributie, precum intretinerea intreprinderilor industriale generatoare de pierderi, acoperirea jafurilor din banci (numita pompos si prezentata chiar ca un succes “restructurarea sistemului bancar”), supravieturea sistemului de pensii trimis in faliment de nesabuita politica de scoatere a oamenilor la pensie in loc de somaj. Nu este de mirare ca in aceste conditii bugetul nu-si mai poate onora functiile ce-i revin, respectiv inainte de toate finantarea educatiei, sanatatii, culturii, apararii nationale, ordinii publice.

In mod absolut dramatic, in ultimul timp, s-a implicat in deturnarea banului public de la destinatiile lui firesti, Justitia. Incredibil dar adevarat, Curtea de Apel Bucuresti a dat, nu de mult, o sentinta impotriva aplicarii unui sistem de salarizare dupa performante in regiile, companiile nationale si intreprinderile de stat generatoare de pierderi si arierate. Desi a revenit ulterior, sentinta initiala ramane de pomina, intrucat marcheaza momentul in care Justitia romana s-a apucat sa reformuleze practic legi economice, pe care, evident, nu le-a inventat nimeni si care exista independent de vointa oamenilor.

Au fost invocate, in stabilirea sentintei cu pricina, prevederi constitutionale! Pai, daca intre prevederile constitutionale exista unele care pot fi interpretate in acest fel, datoria Justitiei este nu de a se agata de ele, ci de a sesiza si cere Parlamentului revizuirea Constitutiei insesi, astfel incat sa nu contravina legilor economice, pe care nici o Constitutie din lume, nici chiar cea pastorita de Antonie Iorgovan, nu le poate silui si, chiar daca ar face-o, o face degeaba! Pentru siluri ale legilor economice, Justitia s-ar fi cuvenit sa dea nu numai sentinte, dar si banii pentru acoperirea salariilor din intreprinderile perdante.

Inca si mai si, aceeasi Justitie romana a dat in mod aiuritor castig de cauza societatii de administrare a FNI in controversata legalitate a contractului dintre aceasta si CEC. Prin sentinta cu pricina, deponentii CEC, si, de fapt, statul roman care le garanteaza depunerile – cu alte cuvinte contribuabilii – sunt pasibili de a achita din buzunarul lor banii investitorilor la FNI. Ce vina au deponetii la CEC, peste 6 milioane de nefericiti, ca sa achite aventura a 300.000 de pagubiti ai hotiilor de la o societate financiara privata , care au alergat dupa castiguri rapide si facile pe propriul risc, fara sa se gandeasca a se asigura de ceea ce fac.

De ce investitorii la FNI nu si-au depus bani direct la CEC, unde aveau asigurata garantia nemijlocita a statului roman? Nu au facut-o pentru ca CEC dadea castiguri de 3 ori mai mici decat cele despre care FNI mintea ca poate sa le ofere. Cei ce au apucat sa dobandeasca asemenea castiguri de la constructia piramidala gen Caritas, botezata FNI, au impartit cumva banii obtinuti cu contribuabilul roman sau cu deponentii la CEC?

Ma rog, este insa dreptul pagubitilor sa incerce a-si recupera de undeva banii. Dar ce legatura are asta cu contribuabilul roman? Sa-l stoarca pagubitii de la FNI ca pe o lamaie pe iresponsabiliul Camenco Petrovici! Sa demonstreze pagubitii FNI in fata Justitiei presand-o pentru a-i gasi pe vinovati si a face astfel incat sa se recupereze de la acestia banii.

Iar daca vrea sa fie generoasa cu investitorii de la FNI – desi magistratii care au dat sentinta mentionata ar trebui mai intai sa se documenteze ce inseamna investitie pe propriul risc, spre deosebile de depunerile intr-o banca! – Justitia s-o faca pe banii proprii, nu pe banii contribuabilului roman. Pentru executarea sentintei cu pricina, banii Justitiei romane – atatia cat ii poate oferi in momentul de fata contribuabilul roman strangulat de tot felul de neaveniti – nu ar ajunge sa despagubeasca nici macar o treime din investitorii la FNI. Justitia romana face insa politica!

Pentru ca altfel nu s-ar putea explica de ce cand este vorba sa fie despagubiti investitorii la FNI de catre contribuabilul roman contractul FNI – CEC este declarat legal, pe cand atunci cand a fost vorba de a-l inculpa, sub presiunea evenimentelor, pe fostul presedinte al CEC Camenco Petrovici, acelasi contract a fost declarat, de catre aceeasi Justitie, ca ilegal.

In mod grotesc, Justitia romana, in loc sa urgenteze procedurile de judecata dreapta a hotilor dovediti in cazul FNI, ca si in alte sute de cazuri care au dus Romania la dezastru, face pe mironosita cu chichite avocatesti, aruncand o grea povara pe umerii cetateanului napastuit si, ceea ce este mult mai grav, vrand parca sa demonstreze cu tot dinadinsul ca in Romania nu poate exista dreptate: totul este sa furi, ca nu ai ce pati din partea Justitiei, care, daca mai este cumva vorba si ca cineva sa acopere paguba, atunci va da sentinta s-o suporte contribuabilul.

Furati mai hai hai, ca are grijaJustitia de voi, gaura o acopera populatia! In loc sa se fuduleasca cu respectarea unor absurde proceduri civile si penale sau cu exploatarea unor vicii de procedura in domeniu, Justitia ar face mai bine sa introduca sechestru executoriu pe averile unor hoti dovediti, spre a vedea si populatia asta napastuita ca se face ceva impotriva celor care o fura, ca se recupereaza macar ceva din avutia nationala devalizata, a carei nota de plata tot ea, populatia, este pusa s-o achite.

Daca premierul Isarescu vrea intr-adevar sa fie cel in care atatia romani, in clipa de fata, isi angajeaza sperantele, trebuie sa puna piciorul in prag. Domnia sa nu poate, desigur, interveni in treburile Justitiei, dar poate spune clar ca daca are de condus spre Uniunea Europeana o Romanie cu o asemenea Justitie, atunci sa o faca altcineva, pentru ca nici vorba sa fie primita in Uniunea Europeana o astfel de Romanie.

Mai ales ca domnia sa cunoaste mai bine decat oricine ca bugetul tarii, care se tine in atat de putin pentru a nu capota, nu poate sa faca pe generosul despagubind investitorii la FNI, nici chiar daca Justitia i-o cere. ai, oricum, nu ar fi normal sa-si asume o asemenea aiureala cu care contribuabilul roman nu are absolut nici o legatura.

Situatia d-lui Isarescu este cu atat mai delicata cu cat domnia sa, dupa lamentabilul episod al Ordonantei 95, prin care banul public a fost angajat, de o maniera diversionista, in nejustificate finantari publice si private, trebuie sa raspunda urgent, in acelasi spirit de responsabilitate fata de contribuabilul roman si bugetul tarii, altor presiuni aberante de a pune in carca populatiei poveri pentru care aceasta nu poarta absolut nici o raspundere.

Inca o 100 de milioane de dolari sunt cerute pentru a fi pompate de catre stat, adica de catre populatie, in Banca Agricola, spre a o face privatizabila. Pai, oameni buni, s-au mai bagat pana acum vreo 700 de milioane de dolari in aceasta banca! Sa se mai bage inca 100 de milioane de dolari pentru a obtine pe ea vreo 25 de milioane de dolari? Numai ca asa da bine? Numai sa se spuna ca privatizam? Sau numai pentru ca asa a decis cineva, nu stim cine , de undeva, nu stim de unde? Sau doar pentru ca asa s-a prevazut prin programul PSAL convenit cu Banca Mondiala?

Daca nu mai e buna de nimic, sa o lasam sa dea faliment, caci Banca Agricola nu este Bancorex, in cazul careia a putut fi invocata, pentru justificarea unor injectii de la stat, obligativitatea achitarii unor debite externe.

Bugetul Romaniei nu isi mai poate permite nici o destrabalare. Armata nu mai are de mancare, politia nu mai are benzina, spitalele nu mai au medicamente! Cine se mai atinge, in aceste conditii, de bugetul Romaniei in scopuri si pentru obiective care nu au legatura cu atributiile si functiile fundamentale ale banului public – precum stergeri in clar sau mascate de datorii la stat, achizitii publice dirijate sau chiar false, compensari private gen FNI, asa-zise “restructurari” ale sistemului bancar – nu face altceva decat sa atenteze grav la fiinta nationala a poporului roman! Sa vedem ce va face Justitia, caci legi pentru pedepsirea atentatului la siguranta nationala exista ! Din pacate, Justitie, o adevarata Justitie, nu prea exista!