Bursele de marfuri online, instrument al monopolului?

Explozia burselor online pentru comert direct intre companii, asa numit business-to-business (B2B), a promis un mediu de schimburi mai usoare in cadrul oricarei industrii, de la automobile, la otel, aducand cresteri importante de eficienta si un paradis pentru consumator. Din ce in ce mai multe companii si organisme de reglementare insa se ingrijoreaza tot mai mult ca, in loc sa deschida piete noi pentru concurenta, bursele B2B ar putea incuraja crearea unor importante monopoluri.

Aceste opinii ies atat de des la suprafata incat ceva sigur nu este in regula cu universul B2B. La sfarsitul lui iunie, Comisia Federala de Comert americana (FTC) va analiza implicatiile antitrust ale burselor online B2B. Comisia va studia, de asemenea, trei dintre cele mai importante burse online, infiintate in prezent de cele mai mari companii care activeaza in domeniul auto sau al industriei aeronautice si aerospatiale americane. Departamentul american de Justitie a initiat propriile masuri de evaluare a noului concept de comert online. In luna iulie a acestui an, comitetul pentru comert din Senatul american, condus de Senatorul John McCain, intentioneaza sa organizeze audieri pentru clarificarea implicatiilor antitrust ale bursei de produse pentru industria aviatica. Din cauza pozitiei exprimate de FTC, cat si din cauza mai multor probleme tehnice, a fost intarziata lansarea site-ului destinat pieselor pentru industria auto, programata pentru luna aceasta. Pe de alta parte, un val de critici a determinat conducerea site-ului dedicat produselor aeronautice sa nege orice acuzatii de intentii monopoliste.

Este ceva surprinzator. Pietele online, transparente prin natura lor, ar trebui sa usureze, nu sa ingreuneze comportamentul monopolist. Cometul electronic ar trebui sa insemne un comert mai eficient, mai competitiv. Totusi, economia Internetului este foarte misterioasa. Puterea Internetului, care poate crea piete online infloritoare, permite la fel de usor aparitia cartelurilor, favorizand manipularea preturilor – este suficient sa ne uitam la Microsoft si la industria software. Dintr-un exemplu de transformare economica pozitiva, bursele business-to-business au ajuns astazi tintele acuzatiilor monopoliste.

Site-urile care creeaza cele mai multe probleme sunt utilizate in special de grupuri de companii pentru a achizitiona bunuri (de exemplu, piese de automobil) sau pentru a vinde produse (bilete de avion). Organele antitrust sunt ingrijorate in special de posibilitatea ca firmele sa comploteze pentru a obtine un pret anume de la vanzatori. De asemenea, cumparatorii importanti s-ar putea alia impotriva vanzatorilor, prin intermediul achizitiilor colective sau pur si simplu datorita puterii de cumparare sporite create de o piata eficienta.

Bursele ar putea deveni si ele monopoluri: atat cumparatorii, cat si vanzatorii vor fi interesati sa le utilizeze doar pe cele mai importante. Asemenea burse, bine plasate pe o piata, ar putea sa-si foloseasca puterea pentru a se extinde pe alte piete (de exemplu, un producator de automobile si-ar putea folosi puterea de cumparare in domeniul pieselor de schimb pentru a se extinde in sectoare “orizontale”, precum industria otelului sau sticlei). Cumparatorii si furnizorii importanti care detin propriile lor burse ar putea avea acces la informatii confidentiale referitoare la anumite tranzactii, ceea ce ar constitui un avantaj. Ele ar putea obtine si alte avantaje castigand banii pe care concurentii lor ii platesc pe post de comision pentru utilizarea acestor servicii electronice.

Toate aceste ingrijorari sunt de domeniul viitorului. Cea mai mare controversa se centreaza pe bursa de piese pentru automobile, numita in prezent Covisint. Aceasta bursa online, infiintata in urma colaborarii dintre Ford, General Motors, DaimlerChrysler si Renault/Nissan, intentioneaza sa devina nu doar principalul intermediar pentru furnizorii acestor constructori, dar si locul preferat de furnizori pentru schimburile cu propriii lor parteneri.

Problema rezida in modul in care Covisint isi convinge furnizorii sa participe la activitate sa. S-a spus la un moment dat ca una din cele patru firme auto afirmase ca furnizorii nu au de ales: daca vor sa faca afaceri cu producatorii auto (cei mai importanti cumparatori din intreaga industrie), trebuie sa o faca prin intermediul bursei electronice sau deloc.

Intradevar, nu exista o lege care sa interzica vreunui cumparator sa ceara furnizorilor sa lucreze asa cum vor ei. Totusi, unii critici afirma ca lucrurile au mers prea departe. Potrivit acestora, bursa a exercitat presiuni asupa furnizorilor, cerandu-le sa nu lucreze cu alte burse. Cum era de asteptat, furnizorii au intrat in panica. “Teroarea din Detroit este atat de densa incat se poate taia cu cutitul”, afirma melodramatic un anonim.

De ce ar recurge marii producatori la tactici atat de dure? Daca bursele se dovedesc a fi la fel de bune precum se spune, furnizorii le vor folosi de buna voie, fara a fi fortati. Potrivit uneia dintre teoriile de conspiratie, toata harababura a fost creata artificial pentru a readuce puterea de la furnizori inapoi in mainile cumparatorilor. Dupa restructurarea si subcontractarea anilor ’80 si ’90, “producatorilor de automobile” nu le ramanea decat sa proiecteze, sa asambleze si sa vanda masini, majoritatea componentelor fiind cumparate de la furnizori, gata asamblate.

In prezent, deoarece producatorii de automobile nu mai asambleaza nici banchete, ei nu mai stiu cat costa materialele necesare pentru acest produs. In teorie, obligand furnizorii sa opereze doar pe bursa electronica, acesti cumparatori importanti ar putea sa “vada” pretul platit de furnizori pentru propriile lor piese, utilizand aceasta informati pentru a forta o scadere a acestor preturi. Faptul ca producatorii de automobile intentioneaza sa exploateze bursa ca pe o entitate independenta, care ar putea ajunge sa fie listata la o valoare de 40 miliarde dolari (aproximativ dublu fata de valoarea operatiunilor GM legate de autoturisme), nu a facut decat sa mareasca suspiciunile.

Nici nu e de mirare ca Washingtonul s-a mobilizat pentru a intelege in totalitate importanta acestei amenintari. Furnizorii au depus o plangere la FTC, initiind o ancheta de lunga durata. Dar marturiile abuzului pentru obtinerea unei pozitii de monopol sunt ambigue. Multe dintre acuzatiile referitoare la bursa de piese auto sunt confuze si gresite. Mai mult, nici una din cele trei burse din industria americana inca nu a aparut pe piata. Primele tranzactii nu vor fi efectuate decat spre sfarsitul acestui an; de fapt, putine dintre mult-trambitatele burse B2B au inceput efectiv lucrul.

Desi exista unele indicii ca gigantii industriei auto si aerospatiale au recurs intradevar la unele tactici mai dure pentru a incuraja furnizorii sa se alature burselor online promovate de ei, majoritatea acuzatiilor provin, usor de inteles, din confuzia care domina politica producatorilor auto. Covisint a inceput ca o fuziune dintre mai multe proiecte de burse electronice inaintate de GM si Ford. Ambele proiecte vor continua sa se dezvolte separat, pana cand FTC va aproba combinarea lor intr-o singura entitate. Suplimentar, cei doi producatori auto isi mentin deocamdata departamentele de achizitie clasice, care duc un razboi permanent cu furnizorii.

Atat Covisint, cat si bursa de produse aerospatiale, afirma in prezent ca nu pretind de la furnizorii lor sa abandoneze alte burse sau sa opereze pe bursele de marfuri traditionale.

Anchetele desfasurate de FTC si Departamentul de Justitie sunt, de fapt, mai mult niste studii de cercetare. Totusi, potentialul pentru o interventie prea zeloasa ramane. Administratia Clinton a marit departamentele antitrust din cadrul guvernului; dupa tumultosul caz Microsoft, ambele administratii isi disputa suprematia asupra legislatiei in domeniul informaticii. Totusi, riscul unei reglementari premature a acestui domeniu este un pericol la fel de mare ca si abuzul de monopol.